Tragedia de la MIHAILESTI

Despre Adevăr, Justiţie şi cazuri fortuite

 Dorin Ivan în dialog cu avocatul Lucian Sălcuţan

Tragedia de la Toulouse

      Vineri, 21 septembrie 2001, ora 10 şi 17 minute, dimineaţa, în complexul petrochimic AZF Toulouse, clasat Seveso 2 a avut loc o primă explozie, pentru ca 8 secunde mai târziu să se producă marea explozie. 30 de morţi, 3.000 de răniţi, 25.000 de case avariate, sute de milioane de euro pagube materiale. Peste 5.000 de persoane s-au ales cu traume psihice şi a fost nevoie de mai mulţi ani pentru ca tratamentele cu axiolitice, antidepresive şi somnifere să-şi facă cât de cât efectul.

      O primă ipoteză a fost un atac terorist, un atentat, uşor de anticipat după evenimentele de la New York petrecute cu doar 10 zile mai devreme. Problema era că între 11 şi 20 septembrie 2001 toate fabricile din Franţa au intrta în alertă de gradul zero, iar la AZF echipe specailizate au inventariat toate zonele periculoase ale uzinei şi i-a obligat pe toţi funcţionarii să fie atenţi la depozitarea şi transportul substanţelor periculoase. Mai mult în după-amiaza zilei de 20 septembrie a avut loc o întâlnire de urgenţă la care au participat 80 de funcţionari din punctele cheie ale uzinei.. Serge Biechlin, dircetor general, a solicitat sporirea vigilenţei la intrările şi ieşirile din ateliere. Martorii oculari au văzut la 20 de secunde după explozia hangarului 221 al AZF un elicopter misterios care a survolat zona sinistrată. Se aduceau probe concludente, în special zgomotul de fond al unui reportaj realizat în momentul catastrofei de o echipă de televiune la un liceu învecinat care a înregistrat concludent zgomotul motorului.dar mai plauzibilă s-a dovedit ipoteza unui  fenomen de autoaprindere la un depozit de deşuri de azotat de amoniu şi alte reziduuri, în primul moment necunoscute. Ipoteza ulterior confirmată de experţi a fost un FENOMEN DE AUTOAPRINDERE, o combustie spontană a amonitratului datorată unui proces lent şi complex de degradare la care au contribuit o multitudine de produse organice, de la clorul pentru piscine, la bitum, deşeuri de hârtie şi carton, cadavre de animale, alte substanţe chimice, în special clor.

      Experţii independenţi specializaţi în nitrat de amoniu au confirmat că acest îngrăşământ chimic este relativ stabil şi necesită un aport exterior formidabil, o energie ieşită din comun pentru a fi amorsat şi transformat în exploziv. Spre norocul lor şi a opiniei publice din franţa care nu s-a împăcat în ruptul capului cu ideia unui accident industrial anchetatorii de la Grande-Paroisse au descoperit la un loc vizibil o benă de derivate clorice, găurită şi goală în mijlocul sacilor cu azotat de amoniu, semn că această practică era des uzitaă. Deşi produsele clorice sunt toxice şi incompatibile cu celelalte produes fabricate în uzină s-a putu deduce existenţa unei practici regulate care a dat naştere la accidentul chimic.

      După 6 ani, Justiţia franceză a conchis în mai 2006 în raportul final că este „un fenomen accidental legat de o serie de neglijenţe industriale”. Mai exact a fost vorba de un accident industrial, un accident chimic, datorat unui vagonet cu o capacitate de 500 de kilograme de derivate clorice pentru piscină depozitate din neatenţie pe o grămadă de azotaţi de amoniu în hangarul 221.

     Pe de o parte, motorina în combinaţie cu azotatul de amoniu, în dosarul Mihăileşti, pe de altă parte, clorul în combinaţie cu azotatul de amoniu la Toulouse. Combinaţii care au condus la atingerea unui punct critic şi de aici la catastrofe de proporţii.

     Dacă Tribunalul Vrancea a mers pe ideia toulousiană, a unui accident chimic bazat de cazul fortuit, Curtea de Apel Galaţi a casat sentinţa şi i-a condamnat pe cei trei inculpaţi la câte patru ani de închisoare. Motivaţia  este simplă, bombele pe roţi trebuie să circule cu mai multă prudenţă şi, întodeauna, în deplină legalitate. În cazul AZF, opinia publică şi mass-media nu au primit satisfacţie în ciuda unui orizont de aşteptare precis conturat. În cazul Mihăileşti, victimele au generat noi victime, dar şi o minimă consolare pentru familiile care au suferit tragic şi irecuperabil. Nu pledăm pentru vinovăţia celor trei inculpaţi, nu ne putem substitui instanţei de judecată, dar de aici şi până la a susţine că la Mihăileşti în dimineaţa zilei de 24 mai 2004 a fost vorba de un caz fortuit este o cale lungă, plină de suspine şi urmări dureroase.

Tragedia Mihăileşti, minut cu minut

 4.54 – primul apel telefonic dat Grupului de Pompieri “Neron Lupascu” din Buzau, de catre Adi Dorin Slabu, un bucurestean ce se indrepta spre Focsani.
• 4.59 – are loc explozia cauciucului, cu o bubuitura care ii trezeste pe satenii din marginea comunei Mihailesti (care dormeau linistiti in casele lor situate la peste 200 de metri). Acestia vad flacari pe autostrada si fug sa-i salveze pe cei implicati in accident. Trei dintre ei pier in epxlozie.

• 5.05 – plutonierul Marian Avram, de la dispeceratul pompierilor, il suna pentru confirmare pe Adi Dorin Slabu.

• 5.10 – are loc plecarea echipajului celor 12 pompieri din Buzau
• 5. 50 – capitanul Diru Mihalache il suna pe plutonierul Marian Avram, ca sa-i spuna ca nu e un veniment deosebit si ca va trimite o masina inapoi, la baza.
• 5.52 – se produce deflagratia in care si-au pierdut viata 18 persoane.

 C O M U N I C A T DE PRESĂ,

 Bucureşti, 24 mai 2004, ora 11

Azi, 24 mai a.c., în jurul orei 5.00, pe Drumul European 85, la km 79+200, în apropierea comunei Mihăileşti, jud. Buzău, a avut loc un eveniment rutier în care a fost implicat un autocamion ce transporta azotat de amoniu. Prin răsturnarea autocamionului s-a declanşat un incendiu. La faţa locului s-au deplasat două autospeciale de intervenţie cu cadre şi militari în termen de la Grupul de Pompieri Judeţean ,,Neron Lupaşcu” Buzău, poliţişti şi  reprezentanţi ai mass-media.

În jurul orei 05.50, în timp ce echipele de intervenţie ale pompierilor amplasau dispozitivul pentru stingerea incendiului, încărcătura autocamionului a explodat cu violenţă. Deflagraţia a provocat decesul a 16 persoane (6 pompieri, 2 jurnalişti, 8 pasageri ai autoturismelor oprite în zonă), precum şi rănirea mai multor persoane, între care alţi 5 pompieri şi şeful Postului de Poliţie al comunei Mihăileşti. Au fost, de asemenea, distruse cele două autospeciale ale pompierilor şi alte 6 autoturisme. Răniţii au fost transportaţi de urgenţă şi internaţi la Spitalul judeţean Buzău.

O echipă complexă formată din reprezentanţi ai Parchetului, Poliţiei, şi Pompierilor a demarat cercetările în vederea elucidării împrejurărilor în care a avut loc accidentul.

Din partea Ministerului Administraţiei şi Internelor la faţa locului s-au deplasat domnul Gabriel Oprea, ministru delegat pentru Administraţia Publică şi domnul chestor-şef Zaharia Toma, secretar de stat, şeful Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică.

Întrucât carosabilul a fost avariat de explozie, circulaţia pe DE 85 a fost deviată de pe tronsonul Urziceni – Mihăileşti – Buzău, pe ruta Urziceni – Căldăruşanca – Mizil – Buzău.

Vom reveni cu amănunte. SERVICIUL COMUNICARE PUBLICĂ

                                                             &

      În jurul orei 24, şoferul Marcu Florin s-a deplasat cu autovehicolul încărcat cu îngrăşământ la staţia de benzină aparţinând SC ,,UGB Company” SRL unde a fost alimentat cu 487,68 litri motorină după care a parcat maşina în incinta garajului SC ,,Ney Transport” SRL.

       În noaptea de 23/24.05.2004 Marcu Florin a plecat din Craiova spre Piatra Neamţ.

       Şoferul nu avea instructajul de protecţia muncii pe luna aprilie şi mai 2004.

       Ajuns în jurul orei 4:50 pe raza localităţii Mihăileşti, pe drumul DN 2–E.85, la km 79, Marcu Florin a pierdut controlul asupra direcţiei d emers, iar autovehicolul a evfoluat către dreapta părăsind carosabilul şi intrând cu roţile de pe partea dreaptă în şanţul ce mărgineşte drumul. După o rulare de aproximativ 146 metri în aceste condiţii autovehicolul  s-a răsturnat  şi a luat foc iniţial în partea din faţă – motor-cabină.

       O parte din încărcătura de azotat de amoniu s-a răsturnat împrăştiindu-se pe câmp.

       Aproape imediat după răsturnarea maşinii a sosit la faţa locului martorul Slabu Adi Dorin, care l-a văzut pe Marcu Florin ieşind din cabină.

       Martorul a sunat la pompieri de pe telefonul său mobil, apelul fiind  recepţionat de grupul de pompieri ,,Neron Lupaşcu” din Buzău în jurul orei 4:57. La solicitarea dispecerului grupului de pompieri, Marcu Florin a vorbit şi el la telefon cu acesta informându-l că transportă azotat de amoniu îngrăşământ. De asemenea, un participant  la trafic a sunat şi la poliţie, apelul fiind recepţionat în jurul orei 4:56 de martorul Lecu Aurel din cadrul I.P.J. Buzău, căruia i s-a adus la cunoştinţă despre accident. Lecu Aurel a anunţat telefonic pompierii şi a luat legătura şi cu martorul Hurlup Gabriel, şeful Postului de Poliţie Mihăileşti.

       Mai mulţi participanţi la trafic, între care martorul Iancu Georgian Liviu, au încercat să stingă incendiul cu stingătoarele din dotarea propriilor maşini, dar nu au reuşit.

       În jurul orei 5:43 a sosit la faţa locului grupa de intervenţie a po9mpierilor în două autospeciale, grupă condusă de căpitanul Mihalache Doru Mihai. Acesta s-a deplasat în spatele semiremorcii răsturnate în vederea recunoaşterii locului, dar imediat a urmat o explozie de mare intensitate.

       Urmare a exploziei au murit optsprezece persoane între care şi şoferul Marcu Florin.

       De asemenea, s-au produs leziuni traumatice a opt persoane care au depus plângere şi au fost distruse şapte autovehicole aparţinând unor participanţi la trafic şi grupului de pompieri.

       De asemenea, s-au produs deteriorări ale drumului, precum şi la mai multe imobile din zonă.

       Instanţa de fond a reţinut că vinovaţi de producerea exploziei se fac cei trei inculpaţi care nu au respectat măsurile de prevedere şi dispoziţiile legale referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase şi a măsurilor suplimentare în caz de incendiu.

       Dând o nouă apreciere probelor administrate la instanţa de fond, potrivit art. 378 al. 2 C. pr. pen., se constată că nu se poate reţine vinovăţia inculpaţilor pentru motivele care vor fi arătate în continuare:

       Din analiza probelor administrate în cauză rezultă că neândeplinirea de către fiecare inculpat a obligaţiilor legale privind transportul şi comercializarea mărfurilor periculoase nu putea conduce la decesul, respectiv vătămarea corporală a persoanelor şi la distrugerea bunurilor, acest rezultat nefiind conceput şi nici urmărit de inculpaţi.

       Acest rezultat s-a datorat intervenţiei neaşteptate şi imposibile de prevăzut a unor împrejurări străine de voinţa inculpaţilor.

       Este indubitabil că dacă nu s-ar fi produs accidentul rutier, nu s-ar fi produs nici incendiul autovehicolului şi nici explozia încărcăturii acestuia care a avut ca rezultat decesul şi vătămarea corporală a persoanelor precum şi distrugerea unor bunuri.

       Cele două expertize criminalistice efectuate în timpul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti nu au putut stabili cauza pentru care ansamblul de autovehicole format din autotren şi semiremorcă condus de Marcu Florin a depăşit carosabilul şi s-a răsturnat (fila 26 – vol. III dosar cercetare judecătorească).

       În această situaţie, împrejurarea că transportul a fost încredinţat unui şofer care nu avea atestat pentru a transporta mărfuri periculoase nu are nicio legătură cu producerea exploziei.

       De asemenea, cele două expertize criminalistice nu au putut stabili cauza izbucnirii incendiului la motorul maşinii datorită faptului că acesta a fost distrus în întregime de explozie.

       Raportul de expertiză criminalistică nr. 187/10.10.2006 întocmit de I.N.E.C. Bucureşti mai concluzionează că şoferul Marcu Florin nu a avut posibilitatea să intervină asupra rezervorului maşinii pentru a limita scurgerea de combustibil, deoarece în urma răsturnării rezervorul a fost prins între şasiul autovehicolului şi sol. Acelaşi raport de expertiză a stabilit că şoferul nu a avut acces nici la bateriile de acumulatori pentru a decupla bornele acestora şi nici nu a putut acţiona asupra incendiului deoarece mijloacele de stingere se aflau în cabina cuprinsă de foc.

       De altfel, din declaraţiile martorilor Slabu Adi Dorin şi Iancu Georgian Liviu, rezultă că unii participanţi la trafic au încercat să stingă incendiul produs la maşină dar nu au reuşit (filele 1,3 vol. XIII dosar urmărire penală; filele 236, 238 – vol. II dosar apel).

       De asemenea, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că şoferul Marcu Florin a cunoscut că motorina se scurge din rezervor.

       Din rapoartele de expertiză tehnică efectuate de I.G.P. – Institutul de Criminalistică –Serviciul expertiza fizico-chimică nr. 106844/2.06.2004 (filele 30-36 vol. V dosar urmărire penală), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialişti din cadrul Catedrei de Muniţii, Rachete şi Explozivi ai Academiei Tehnice Militare şi din cadrul S.R.I. (fila 52 – vol. V dosar urmărire penală) şi raportul de expertiză tehnică şi fizico-chimică întocmit de Institutul Naţional pentru Securitate Chimică şi Protecţie Antiexplozivă – INSEMEX Petroşani, rezultă că azotatul de amoniu îngrăşământ este o substanţă periculoasă menţionată în ADR (Acordul European privind Transportul rutier de mărfuri periculoase) la numărul UN 2067, clasa mărfurilor periculoase 5.1 – substanţe oxidante, cod de clasificare 0,2 – substanţe oxidante solide, grupa de ambalare III. Această substanţă favorizează aprinderea materialelor combustibile şi poate exploda în amestec cu acestea.

       Raportul de expertiză întocmit de INSEMEX stabileşte drept cauză directă a evenimentului produs explozia de tip detonaţie, care a fost favorizată indirect de părăsirea carosabilului de către autovehicol, răsturnarea acestuia, glisarea maşinii care a determinat avarierea şi dislocarea de elemente ale oblonului din dreapta al semiremorcii, facilitând pierderea parţială a încărcăturii, declanşarea incendiului la capul de tractor  datorită scânteilor electrice produse ca urmare a deteriorării instalaţiei electrice în timpul răsturnării, scurgerea unei părţi din motorină peste azotatul de amoniu, dezvoltarea incendiului care a durat aproximativ o oră (fila 88 raport expertiza INSEMEX).

       De asemenea, între condiţiile care au determinat detonaţia, raportul de expertiză INSEMEX, menţionează existenţa azotatului de amoniu în saci închişi etanş în ambalaj (saci de polietilenă + polipropilenă), descompunerea termică a azotatului de amoniu din saci determinată de temperatură şi presiune, formarea probabilă a unui amestec de motorină şi azotat de amoniu care constituie un exploziv propriu-zis (fila 90 raport expertiză INSEMEX).

       Raportul de expertiză explică şi mecanismul detonaţiei care a cuprins trei etape: comprimarea mecanică a fiecărei molecule de azotat de amoniu realizată de impulsul dinamic, descompunerea termică accelerată a fiecărui strat din structura azotatului de amoniu  până la temperaturi foarte ridicate, descompunerea substanţei explozive prin reacţii externe.

       Nu se poate susţine întemeiat că inculpaţii au putut să prevadă apariţia cauzelor şi condiţiilor care au favorizat explozia cu atât mai mult cu cât azotatul de amoniu îngrăşământ este o substanţă stabilă la temperatură şi presiune normale putându-se păstra nealterat timp îndelungat, aşa cum rezultă din raportul de expertiză INSEMEX (fila 85).

       Neluarea de către inculpaţi a unor măsuri legale pentru transportul şi comercializarea produselor periculoase cum ar fi neangajarea unei persoane cu atribuţii de consilier de siguranţă, neetichetarea corespunzătoare a azotatului de amoniu, încredinţarea transportului unui şofer care nu deţinea atestat pentru transport de mărfuri periculoase şi nu avea efectuat instructajul de protecţia muncii, nu puteau împiedica producerea exploziei care a produs rezultatul periculos.

       De asemenea, nici împrejurarea că inculpaţii nu au informat despre caracterul periculos al mărfii, iar inculpatul Gherghe Ion nu a dat fişa de siguranţă transportatorului, nu au constituit condiţii favorizante pentru producerea rezultatului de vreme ce organele de poliţie şi pompieri au fost încunoştiinţate imediat după producerea accidentului rutier despre natura mărfii transportate şi despre incendiu, încercându-se chiar stingerea incendiului, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor Slabu Adi Dorin şi Hurlup Gabriel (fila 1 – vol. XIII dosar urmărire penală; fila 182 – vol. VI dosar cercetare judecătorească; fila 236 – vol. II dosar apel).(Din dosarul nr.748/91/2007 de la Tribunalul Vrancea)

Catastrofa văzută de partea adversă

      La rândul său, unul din inculpaţi, Ionel Ionuţ Neagoe, prin plângerea înregistrată sub nr. 39/2006, a criticat ca fiind nelegală şi netemeinică rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva pompierilor a Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dată în dosarul nr. 10/P/2004.

       „Prin actul atacat s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 şi 5 C.pen.,vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen. şi nerespectare a normelor de protecţie a muncii, prev. de art. 35, art. 36, art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 90/1996”, se precizează în sentinţă.

       Soluţia sus-menţionată a fost criticată de petent în primul rând sub aspectul legalităţii. Astfel, s-a susţinut că organul de urmărire penală a cercetat o persoană juridică, respectiv Grupul de Pompieri ,,Neron Lupaşcu” Buzău, sub aspectul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. O asemenea curioasă afirmaţie poate fi explicată doar printr-o neatentă analiză a dosarului cauzei, întrucât în realitate reiese cu evidenţă din actele de cercetare penală, din cuprinsul rezoluţiei atacate şi chiar numai din simpla lecturare a dispozitivului acesteia din urmă că cercetarea penală s-a făcut in rem, fiind verificate pas cu pas activităţile desfăşurate de membrii Grupului de Pompieri Buzău, care, logic, nu pot fi confundaţi cu vreo ,,entitate juridică”.

       Se mai afirmă de către apărătorul petentului că dispoziţiile Legii nr. 90/1996 avute în vedere de organul de urmărire penală la stabilirea încadrării juridice a unora dintre faptele cercetate, nu mai erau în vigoare (actul normativ respectiv fiind abrogat) fără a fi clar la ce moment se raportează autorul susţinerii. Indiferent, însă, care ar fi acest moment (fie cel firesc, al săvârşirii faptei, fie un altul) se poate uşor observa, printr-o minimă diligenţă, că Legea nr. 90/1996 a fost abrogată prin Legea nr. 319/2006 ce a intrat în vigoare la 01.10.2006. Aşadar, prevederile Legii nr. 90/1996 erau în vigoare la 24.05.2004, data evenimentului cercetat şi inclusiv la momentul redactării plângerii petentului Neagoe Ionel Ionuţ.

       Referitor la criticile privind netemeinicia rezoluţiei de netrimitere în judecată instanţa constată următoarele:

       Din actele de cercetare penală reiese că în dimineaţa de 24.05.2004 numitul Marcu Florin conducerea pe raza comunei Mihăileşti, judeţul Buzău, dinspre Urziceni în direcţia oraşului Buzău, autotrenul cu numărul de înmatriculare B-35-HPU care tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare B-81-EHP. Ansamblul de vehicule era proprietatea S.C. ,,Mintrans-Com” SRL cu sediul în comuna Giumbega, judeţul Dolj al cărei administrator este Gună Mihai, însă se afla în folosinţa S.C. ,,Ney Transport SRL”, administrator fiind Neagoe Ionel Ionuţ. În semiremorcă fusese încărcată o cantitate de 20 tone de azotat de amoniu ambalat în saci de polietilenă şi polipropilenă.

       Din motive necunoscute, la km 79-450 autotrenul şi semiremorca cu părăsit carosabilul şi s-au răsturnat pe partea dreaptă în şanţ. Conform raportului de expertiză criminalistică nr. 113/18.06.2004 întocmit de Institutul Naţional de Expertiză Criminalistice(vol. 2 f. 2-11) ansamblul de vehicule după ce a intrat cu roţile de pe partea dreaptă în şanţ a parcurs în această poziţie (înclinat la aproximativ 26 grade) cca 146 m, după care s-a răsturnat, rezervorul fiind supus la o solicitare de comprimare, iar pe parcursul deplasării prin târâre a acestuia s-a exercitat şi o forţă de dislocare din suportul în care era fixat pe şasiu. Este posibil ca în urma pierderii etanşeităţii rezervorului, o parte a conţinutului (motorină) să se fi scurs pe sol. Ulterior s-a declanşat un incendiu în zona motorului, care s-a extins la roata dreaptă faţă a autotractorului şi apoi la cea din stânga, direcţia de propagare în plan longitudinal fiind către spatele axei faţă a autotractorului.

       La faţa locului a ajuns în jurul orei 04,50 martorul Slabu Adi Dorin (vol. 3 f. 47-48), din declaraţia sa reieşind că nunse mai aflau, cel puţin în acel moment, alte persoane acolo cu excepţia şoferului Marcu Florin. Martorul s-a apropiat de acesta din urmă întrebându-l ce s-a întâmplat şi unde este extinctorul. De asemenea l-a întrebat dacă a anunţat pompierii şi i s-a răspuns negativ. L-a ajutat pe şofer să scoată nişte lucruri din cabina autotrenului, care începuse să ardă şi abia apoi martorul Slabu Adi Dorin a sunat la pompieri (folosind telefonul său mobil cu nr. 0744453332) pe numărul naţional 981. Dispecerul a solicitat diverse informaţii legate de eveniment vorbind când cu martorul, când cu Marcu Florin, care se completau reciproc în relatarea situaţiei. După acest moment, dispecerul, conform normelor aplicabile în asemenea cazuri, a apelat pentru verificare numărul de pe care fusese anunţat incendiul, folosind un telefon fix cu nr. 724089. Conform înregistrării Romtelecom (vol. I f. 88) acest din urmă apel a luat sfârşit la 05:02. În nota de incendiu întocmită de către dispecer a fost consemnată ora 04:58. Se observă, aşadar, un decalaj de 4 minute între ora indicată de ceasul subofiţerului pompier şi cea înregistrată de centrala automată a Romtelecom, aceasta din urmă fiind cea exactă. Ca atare, trebuie să se constate că primul apel, al martorului Slabu Adi Dorin la 981, a fost făcut de fapt la 05:01 şi nu la 04:57 cum a menţionat plt. Maj. Avram Florin, dispecerul de serviciu, conform ceasului său, în nota de incendiu (vol. I f. 76).

       În acest sens sunt de reţinut şi relatările martorului Onea Virgil (195-196 vol.I), şofer la S.C. ,,Ney Transport” SRL Dolj, prieten cu Marcu Florin şi cu soţia acestuia Marcu Corina, angajată a aceleiaşi firme. În cursul zilei de 24.05.2005 în jurul orei 14,30 aflând de moartea lui Marcu Florin, s-a dus împreună cu soţia sa Onea Aurelia la Marcu Corina penetru a o anunţa despre eveniment. Toţi trei au plecat spre Mihăileşti. Pe drum martorul a reuşit să ia legătura cu numitul Dan Pătru şi el şofer la SC ,,Ney Transport” SRL, care cunoştea mai multe amănunte, stabilind să se întâlnească la Afumaţi, fapt care s-a şi întâmplat. Dan Pătru le-a relatat celor trei că ,,la ora 05:00 în ziua de 24.05.2004 a fost contactat telefonic de către Marcu Florin, care i-a spus că ,,în cabina tirului pe care âl conducea a izbucnit un incendiu şi că nu ştie ce să facă”, dar că va suna la Pompieri şi Poliţie. Aşadar, loa 05:00 pompierii nu fuseseră încă anunţaţi, ceea ce confirmă concluzia d emai sus, respectiv că apelul la 981 a fost făcut la 05:01 (oră înregistrată de centrala Romtelecom).Nu este lipsit de relevanţă ceea ce Marcu Florin i-a relatat, tot telefonic lui Dan Pătru, anume că reuşind că ia legătura cu Neagoe Ionuţ ,,acesta i-a spus lui Florin să părăsească maşina”. Faptul nu înseamnă decât că Neagoe Ionuţ era perfect conştient de  riscurile pe care le presupunea existenţa incendiului şi totodată că şoferul Marcu Florin nu era deloc instruit, astfel cum obligau prevederile legale incidente în domeniul său de activitate, cu privire la modul de acţiune în situaţiile de genul celei în care se afla.

       Este limpede din probele administrate de organele de cercetare penală că Marcu Florin nu doar că nu ştia ce să facă, dar nu a luat nici cel puţin măsurile logice şi de bun simţ care se impuneau (anunţarea Pompierilor; încercarea de a limita incendiul, dacă nu chiar de a-l stinge în faza incipientă), având cu totul alte priorităţi: salvarea bunurilor personale (relatările martorului Slabu Adi Dorin) şi contactarea telelfonică a şefilor şi a colegilor (declaraţiile martorilor Onea Virgil, Gună Mihai – vol. 1 f. 186). Astfel, martorul Purice Dumitru Doru afirmă că la 05:00 când a ajuns în zona autotrenului răsturnat a văzut ,,un început de incendiu” şi pe şofer care ,,nu făcea nimic pentru a-l stinge” deşi i s-a ,,părut evident că se putea stinge chiar şi prin aruncare de pământ”. De asemenea, Iancu Georgian Liviu (vol. 1 f. 1711-174) relatează că a oprit pentru a da o mână de ajutor, însă când l-a abordat pe Marcu Florin, acesta i-a vorbit ,,relativ urât”, reproşându-i că se agită degeaba ,,întrucât motorina nu ia foc”. Conform aprecierii martorului şoferul autovehicolului răsturnat ,,aproape că nu se sinchisea de foc”. Practic, în intervalul de timp în care a stat la locul accidentului, şoferii aflaţi în trecere, care opriseră pentru a vedea ce se întâmplă au încercat să stingă focul folosind extinctoarele proprii, însă acestea fiind de mici dimensiuni, iar focul evoluând în intensitate, nu au reuşit.

       După primirea apelului de anunţare a incendiului şi confirmarea evenimentului (obligatorie conform procedurilor uzuale), grupa de intervenţie, cu două autospeciale, a plecat spre Mihăileşti(ora 05:00 conform ceasului dispecerului, în realitate 05:04, potrivit consideraţiilor de mai sus).

       La faţa locului, şeful grupei de intervenţie, cpt. Mihalache Doru Mihai a efectuat recunoaşterea locului intrvenţiei, conform prevederilor regulamentului nr. 950/15.07.1999 privind activităţile de prevenire a incendiilor şi de intervenţie a pompierilor militari, apoi a comunicat dispecerului situaţia şi a dispus intrarea în dispozitiv a celor două autospeciale. După poziţionarea acestora militarii au început să desfăşoare furtunele, dar înainte de a apuca să dea drumul apei s-a produs deflagraţia, respectiv la 05:47 min şi 42 sec.

       „Niciuna dintre probele administrate nu relevă vreo culpă a unui membru al grupei de intervenţie în raport cu evenimentul produs şi urmările acestuia (decesul a 18 persoane, vătămarea corporală a 13 persoane, precum şi pagube materiale), constând fie într-unmod de acţiune eronat fie într-o omisiune de a lua vreo măsură stabilită de reglementările aplicabile în domeniu.

       Susţinerile petentului din plângerea promovată, precum şi cele ale apărătorului său învederate în cursul dezbaterilor sunt neîntemeiate sau prezintă situaţii nereale, urmărind în mod vădit culpabilizarea forţată a pompierilor.

       Astfel, este cu totul absurdă afirmaţia apărătorului petentului că starea vremii nu a influenţat deplasarea autospecialelor în condiţiile în care din probele cauzei reiese cu certitudine că ploua şi carosabilul era umed, iar obligaţia oricărui şofer stabilită de legislaţia rutieră este de a adapta viteza inclusiv la condiţiile Regulamentului nr. 950/15.07.1999 deplasarea la locul acţiunii se face cu respectarea regulilor de circulaţie, în condiţii de siguranţă. Ar fi cu totul lipsit de etică a se pretinde şoferilor pompieri să se deplaseze la intervenţii fără să ţină seama de siguranţa lor, a celor pe care îi transportă şi a celorlalţi participanţi la trafic.

       Afirmaţia că pompierii nu ar fi folosit mijloacele de avertizare sonoră şi vizuală este pur speculativă, nefiind sprijinită de probe concrete şi neconcludente în condiţiile în care la ora respectivă traficul putea să nu fie atât de aglomerat, ,,încât doar folosirea acelor semnale să asigure o deplasare” , ,,în timpul cel mai scurt la locul intervenţiei”. De altfel, martorii Bejinariu Ion, Ursei Gheorghe şi Ivan Aurel (vol. 1 f. 189, 191, 193) au afirmat că ajungând la locul accidentului au văzut 2 autospeciale de pompieri cu girofarurile în funcţiune.

       Tot evident speculativă este şi susţinerea petentului că majoritatea pompierilor din grupa de intervenţie nu cunoşteau natura încărcăturii. Ori s-a stabilit cu certitudine că pompierilor li se comunicase cu ce era încărcat autotrenul, fiind suficient ca şeful grupei de intervenţie să cunoască acest aspect (vol. 1 f. 114 – declaraţia plt. adj. şef Vasilescu Constantin). Consideraţiile petentului privind interzicerea traficului în zonă sunt lipsite de suport, pompierii neavând astfel de atribuţii (art. 34 din Regulamentul nr. 950/1999). În ceea ce priveşte susţinerea apărătorului petentului conform căreia faptul că pompierii au acţionat cu apă ar fi declanşat deflagraţia, este pe de o parte întemeiată pe afirmarea unei situaţii false, căci explozia s-a produs înainte de a se da drumul la apă (vol. 1 f. 114, 131, 140-141, 150-154, 208-209, 218 – declaraţiile martorilor Vasilescu Constantin, Baciu Romeo, Pătraşcu Roman, Teşcaru Dorel, Bocu Filiaş şi Nicolae Dănuţ). Pe de altă parte, conform experţilor, era obligatorie inundarea cu apă”, concluzionează Tribunalul militar.

       Hotărârea a fost comunicată petentului, care a lipsit la dezbateri şi la pronunţare (f. 4), fiind atacată cu recurs de apărătorul său printr-o cerere expediată prin poştă şi înregistrată la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti – la 06.11.2006, după ce petentul a semnat dovada de primire şi procesul – verbal de predare a dispozitivului sentinţei la 03.11.2006 (f. 2-4).

       Examinând cauza pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, tribunalul constată că recursul petentului, declarat în termen, este întemeiat.

       Accidentul rutier din 24.05.2005 şi explozia care a urmat pe D.N.-2 (E. 85) la Km 79+450 m, în apropierea localităţii Mihăileşti, judeţul Buzău – au fost evenimente puternic mediatizate ca urmare a consecinţelor produse prin forţa exploziei: 18 persoane decedate, 13 persoane rănite şi mai multe autovehicole distruse sau avariate, precum şi crearea unui crater cu dimensiuni semnificative pe aceeaşi cale de rulare.

       Obiectul plângerii petentului Neagoe Ionel Ionuţ, persoană ale căror interese legitime au fost vătămate, conf. Art. 275 C.p.p. – este Rezoluţia  nr. 10/P/2004 din 28.07.2004 a Secţiei Parchetelor Militare (f. 248-264 – vol. I), prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 178 al. 2 şi 5 C.p., art. 184 al. 2 şi 4 C.p., precum şi art. 35, 36, 37 şi 38 din Legea nr. 90/1996.

       Considerentele Rezoluţiei criticate reţin următoarele:

       Efectuând actele premergătoare începerii urmăririi penale în cauză având ca obiect evenimentul ce a avut loc în dimineaţa zilei de 24.05.2004 pe raza comunei Mihăileşti, judeţul Buzău, EXPUNEM URMĂTOARELE:

       La data de 24.05.2004, în jurul orelor 07:30, Parchetul Militar Ploieşti de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a fost sesizat de către dispecerul de serviciu de la I.P.J. Buzău, cu privire la producerea pe raza comunei Mihăileşti, judeţul Buzău a unui eveniment deosebit de grav în care au fost implicate şi două echipaje de pompieri aparţinând Grupului de pompieri ,,Neron Lupaşcu” Buzău.

       Faţă de conţinutul sesizării, precum şi a urmărilor evenimentului, constând în moartea mai multor persoane, rănirea altora şi distrugerea de bunuri materiale, la locul evenimentului s-au deplasat doi procurori militari, care împreună cu procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Judeţean Buzău, au procedat la cercetarea la faţa locului, şi ulterior au efectuat acte de urmărire penală, din cuprinsul cărora a reieşit următoarele:

       Situaţia premisă: La data de 22.05.2004, în derularea unui contract având ca obiect livrarea de îngrăşăminte, mai precis azotat de amoniu, SNP Petrom SA – Sucursala Doljchim Craiova, a livrat către Societatea Agricolă ,,Deeassen” Piatra Neamţ cantitatea de 20 tone azotat de amoniu, ambalat în saci de polietilenă şi polipropilenă.

       Aşa cum rezultă din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, cantitatea de azotat de amoniu menţionată mai sus,a fost încărcată în semiremorca Sommer tip SP 240 PR cu număr de înmatriculare B-81-EHP, tractată de autotractorul cu şa, marca MAN tip 1914 FLT/N cu numărul de îmatriculare B-35-HPU, ambele aparţinând SC ,,Mintrans Com” SRL cu sediul în comuna Giumbega, judeţul Dolj, al cărei administrator este Gună Mihai, dar a căror folosinţă o avea SC ,,Ney Transport” SRL Dolj, al cărei administrator este Neagoe Ionel Ionuţ.

       Potrivit declaraţiilor administratorilor celor două societăţi comerciale menţionate mai sus, aceştia au luat contact în mod direct cu Marcu Florin, conducătorul auto care urma să efectueze transportul şi care stabilise ca în seara zilei de 23.05.2004 să plece din Craiova în direcţia Piatra Neamţ.

       Într-adevăr, în seara zilei de 23.05.2004, conducătorul auto Marcu Florin, a plecat cu autotractorul cu numărul de înmatriculare B-35-HPU având ataşată semiremorca cu numărul de înmatriculare B-81-EHP, pe ruta Craiova – Piteşti – Buzău, deplasare care până pe raza comunei Mihăileşti, judeţul Buzău s-a desfăşurat fără incidente, dar în momentul în care s-a apropiat de localitatea menţionată mai sus, a fost implicat în evenimentul care formează obiectul prezentei cauze şi care s-a derulat potrivit următoarei Situaţii de fapt: Circulând din direcţia Urziceni către Buzău, autotrenul condus de Marcu Florin, a ajuns pe raza comunei Mihăileşti, judeţul Buzău, mai precis la Km 79+450, unde din motive care nu au putut fi stabilite cu certitudine, conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcţiei autotrenului, care împreună cu semiremorca au părăsit carosabilul şi s-au răsturnat pe partea dreaptă, în şanţul care mărginea acostamentul de pe acea parte.

       Fără  a se putea stabili cu certitudine, în ce moment s-a întâmplat acest lucru, în partea din faţă a autotractorului, respectiv în zona cabinei, a izbucnit un incendiu, care l-a determinat pe conducătorul auto să ia legătura telefonică cu administratorii celor două societăţi comerciale implicate în efectuarea transportului, cărora le-a relatat despre evenimentul rutier în care fusese implicat şi în derularea căruia intervenise şi acel incendiu.

       Este cert că în jurul orelor 04:57 dispeceratul Grupului de pompieri ,,Neron Lupaşcu” Buzău a fost sesizat cu privire la izbucnirea incendiului, cum de altfel a fost anunţat şi dispeceratul IPJ Buzău care a transmis informaţia şefului Postului de Poliţie Mihăileşti, judeţul Buzău, agent şef Hurlup Gabriel care s-a deplasat la locul evenimentului şi care l-a şi confirmat în jurul orei 05:05.

       La rândul lor, pompierii din cadrul Grupului de pompieri ,,Neron Lupaşcu” Buzău s-au deplasat la locul evenimentului imediat după ce au primit sesizarea referitoare la izbucnirea incendiului dar, după ce au ajuns la faţa locului, într-un interval de timp de aprox. 2 minute, mai înainte ca aceştia să poată intra în dispozitiv, s-a produs o explozie de proporţii care a avut drept consecinţe moartea şi rănirea mai multor persoane, atât din rândul persoanelor civile aflate în zona respectivă, cât şi din rândul membrilor celor două echipaje ale pompierilor. De asemenea, tot ca urmare a suflului exploziei au fost deteriorate mai multe autovehicole aflate în trafic, precum şi clădiri de pe raza com. Mihăileşti, judeţul Buzău.

26 mai 2004  –   Procurorii deschid dosar penal pentru ucidere din culpă 

      Ancheta procurorilor in cazul catastrofei de la Mihailesti a continuat pe 26 mai, 2004 deschizandu-se dosarul penal cu numarul 400, pentru savarsirea infractiunilor privind protectia muncii, infractiunea de ucidere din culpa, precum si infractiuni privind legea societatilor comerciale. Cu toate ca nu s-a dat inca un rezultat oficial, vinovat ar fi fost gasit patronul firmei doljene Mih Transcom SRL, Mihai Guna.

“Alarma de foc”

      Asa cum v-am informat deja firma nu era autorizata de Autoritatea Romana Rutiera (ARR) sa faca transporturi de materiale periculoase. In plus, chiar daca ar fi existat aceasta autorizatie, legea a fost totusi incalcata de mai multe ori. In primul rand, camioanele care fac astfel de transporturi trebuie sa fie inscriptionate cu semne recunoscute international. Legea prevede acest lucru tocmai pentru ca tragediile de genul celei din Mihailesti sa poata fi evitate. In acest caz, TIR-ul nu era inscriptionat, iar pompierii care au venit la fata locului nu aveau cum sa stie despre ce substanta este vorba. Mai ales ca nici soferul nu a specificat ce transporta atunci cand a sunat la 955 asa cum prevede legea. Practic, pompierii au primit “alarma de foc” simpla si au venit la Mihailesti crezand ca au de-a face cu incarcatura obisnuita.
      Transporturile cu grad sporit de periculozitate pot fi facute in baza unei licente acordata de catre ARR, care are valabilitate un an, cu posibilitate de prelungire. Dosarul necesar in vederea obtinerii licentei de transport cuprinde mai multe documente care atesta realizarea inspectiei periodice a autovehiculului, izolarea speciala a cablajelor electrice de caroserie si cabina. Camionul implicat in catastrofa de la Mihailesti nu avea o pregatire speciala de acest fel.

Soferul nu avea certificat de pregatire

      De asemenea, soferul abilitat sa faca un asemenea transport trebuie sa detina un certificat de pregatire profesionala eliberat de catre o institutie acreditata de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului. Acest atestat are o valabilitate de cinci ani si cuprinde clasa de produse speciale destinate transportului. Certificatul de pregatire se poate obtine in urma efectuarii unui curs de specialitate, care este organizat in baza Acordului European privind Transportul International Rutier de Marfuri Periculoase – ADR (Acord Danger Road). In cazul nostru, soferul Florin Marcu nu detinea acest certificat de pregatire. Mai mult, nu se stie inca cum a ajuns sa conduca TIR-ul respectiv cand nici macar nu era angajat al firmei Mih Transcom, ci al al altei societati, Neitrans SRL.

Politia trebuia sa cunoasca traseul

      Legislatia prevede ca transportul marfurilor sau produselor periculoase se efectueaza numai pe traseele stabilite de autoritatea competenta si se comunica politiei din localitatile pe raza carora se deruleaza transportul. De asemenea, se interzice conducatorului de autovehicul care transporta asemenea substante sa urmeze alte trasee sau sa stationeze in alte locuri decat cele stabilite. Si aceasta regula a fost incalcata de cei de la firma Mih Transcom SRL.


Guvernul va analiza raportul privind catastrofa

      Guvernul a analizat pe  un raport privind accidentul produs in comuna Mihailesti, care va contine si propuneri de intarire a securitatii pentru anumite categorii de transport, a declarat, ieri, premierul Adrian Nastase. Acesta a aratat ca una dintre problemele verificate in prezent este daca persoanele implicate in accident au respectat sau nu legislatia in vigoare. “Nu vreau sa ma hazardez in a face evaluari privind responsabilitatile sau cine anume este vinovat pentru producerea accidentului. Nu vreau, deocamdata, sa ma pronunt daca este vorba doar de ghinion sau de nerespectarea regulilor”, a spus Nastase, amintind ca ancheta Parchetului asupra accidentului este in curs de desfasurare. Intrebat cum comenteaza faptul ca infrastructura rutiera afectata de accident este refacuta mult prea repede, inainte ca autoritatile implicate sa stranga toate probele, premierul a afirmat ca reprezentantii Parchetului sunt cei care au lucrat la fata locului si care trebuie sa precizeze daca regulile in materie au fost sau nu respectate. “Eu sunt convins ca au lucrat intr-un mod profesionist si nu cred ca au fost probleme din acest punct de vedere. M-ar mira ca niste reguli elementare pentru cercetarea criminalistica sa nu fie respectate”, a adaugat Nastase. De asemenea, ministrul Transporturilor, Miron Mitrea, a declarat, ieri, ca a discutat deja cu premierul Adrian Nastase in privinta interzicerii transportului unor astfel de produse pe timp de noapte.

430 de familii din Mihailesti cer repararea locuintelor

      Locuitorii din Mihailesti sunt inca in stare de soc dupa tragedia care le-a zguduit comuna. Familiile indoliate au mers la morga pentru a identifica trupurile celor decedati, pe care le vor aduce acasa ca sa fie ingropate crestineste. Cei care inca nu si-au gasit rudele disparute asteapta disperati un semn de la echipele de interventie care nu au incetat cautarile. Autoritatile locale ii cauta in continuare pe cei trei disparuti in urma tragediei. Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a dat, ieri, opiniei publice, un comunicat prin care informa ca persoanele declarate disparute sunt Daniel Pelmus, Ion Tudose si Rica Ionescu, toti din comuna Mihailesti. Procurorii si politistii au luat masuri, ieri, pentru ca rudele acestor persoane sa le identifice la Serviciul de Medicina Legala si morga Spitalului Judetean Buzau. Rudele au identificat, pana acum, 15 trupuri neinsufletite, al 16-lea fiind greu recunoscut intrucat fragmentele cadavrului necesita o expertizare amanuntita, banuindu-se a fi vorba despre persoana declarata disparuta, Ion Tudose. Tot in cadrul cercetarii la fata locului, procurorii au gasit, in apropierea unor grajduri, la aproximativ 400 de metri distanta de locul exploziei, cartea de identitate, un portmoneu si o legitimatie de serviciu apartinand ziaristului Ionut Barbu. La Primaria comunei Mihailesti au fost inregistrate, pana ieri la pranz, 30 de cereri de refacere a locuintelor si 400 de cereri de inlocuire a geamurilor sparte.
      Conform primarului comunei, Micsunel Pescaru, suflul exploziei a afectat aproape jumatate din localitate, 30 de locuinte necesitand refacerea acoperisurilor, usilor si giurgiuvelelor, alte 400 de locuinte si imobile de interes comunitar necesitand schimbarea geamurilor, pentru care este nevoie de peste 2000 de metri patrati de geam. Cladirile primariei, gradinitei si scolii vor fi reparate dupa cele ale familiilor cu mai multi copii sau cu batrani, a precizat primarul localitatii. Pentru inceperea reparatiilor, s-au creat trei puncte de lucru permanente, cu meseriasi de la trei firme de specialitate din Buzau. Autoritatile locale au intocmit un centralizator cu necesarul de materiale pentru reparatii, iar o parte dintre sateni au primit deja geamuri si tigla. Pana acum au fost acordate ajutoare pentru 81 de locuinte cu o suprafata totala de 500 de metri patrati.

Inaintari in grad post-mortem si ceremonial la sediul unitatii din Buzau

      “In semn de respect pentru cei sapte militari pompieri care si-au sacrificat viata pe timpul executarii misiunii de stingere a incendiului provocat de un autocamion ce transporta azotat de amoniu, ministrul administratiei si internelor, Ioan Rus, a acordat, post- mortem gradul de maior capitanului Doru Mihai Mihalache”, nota, ieri, un comunicat al Ministerului Administratiei si Internelor. Doru Mihai Mihalache a fost seful dispozitivului de pompieri care a intervenit la Mihailesti.
De asemenea, gradul de sublocotenent post-mortem a fost acordat celorlalti sase pompieri militari morti in misiune. Acestia sunt militarul pe baza de contract Romeo Necula, fruntasul Silviu Stan si soldatii Cezar Valentin Manta, Georgian Medeleanu, Nicolae Jianu si Florin Valentin Oprea. Potrivit locotenent-colonelului Marian Bercan, purtatorul de cuvant al Grupului de Pompieri “Neron Lupascu” din Buzau, astazi, in jurul orei 10,00, la sediul garnizoanei, va avea loc un ceremonial militar in memoria pompierilor morti in explozia de la Mihailesti.
Marian Bercan a precizat ca familiile celor sapte militari vor primi compensatii banesti din partea Ministerului Administratiei si Internelor, a Guvernului, a Corpului Pompierilor Militari, a Consiliului Judetean Buzau, a Directiei Judetene de Munca si Protectie Sociala, precum si din partea colegilor pompieri din tara.

Militarii vor fi inmormantati

      Trupurile pompierilor militari care au murit in explozia de la Mihailesti vor putea fi luate de familii, urmand ca inmormantarea sa aiba loc maine.
Astfel, seful dispozitivului de pompieri de la Mihailesti, Doru Mihai Mihalache, nascut in Botosani, dar stabilit de curand in Buzau impreuna cu sotia lui, va fi inmormantat la cimitirul Eroilor din municipiu. Ceilalti sase vor fi inmormantati in diferite localitati buzoiene: Cezar Valentin Manta in cimitirul din Soresti, comuna Blejani, Romeo Necula la cimitirul din Candesti, comuna Vernesti, Silviu Stan in satul Lunceni, comuna Tisau-Buzau, Nicolae Jianu in comuna Rusetu, Georgian Medeleanu in satul Pietrosu, comuna Costesti, iar Valentin Oprea in satul Caragele din comuna Luciu.

Cei doi raniti de la “Floreasca” sunt, in continuare, in stare grava

Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca, Sectia Terapie Intensiva. Nici o schimbare nu a intervenit, pe parcursul zilei de ieri, in starea de sanatate a pompierului militar Marian Ilie si a sefului de post din comuna Mihailesti, Gabriel Nicolae Hurlup. Cei doi raniti in deflagratie erau in stare grava, zbatandu-se intre viata si moarte. Medicii si apropiatii lui Marian Ilie si ai lui Gabriel Nicolae Hurlup spera ca ei sa-si revina cat mai repede, sa iasa invingatori din lupta cu moartea.
In noaptea de luni spre marti, pompierului militar Marian Ilie, in varsta de 20 de ani, i s-au facut analize la fiecare doua ore pentru ca echipa de medici care ii acorda ingrijiri sa stabileasca daca este sau nu necesara amputarea piciorului drept. Tanarul era, ieri, constient, insa, in continuare, se afla in stare grava. La inchiderea editiei, echipa de medici condusa de prof. dr. Ioan Lascar a decis amputarea piciorului drept al pompierului militar. Atat pe parcursul noptii de luni spre marti, cat si ieri, politistul Gabriel Nicolae Hurlup, de 34 de ani, s-a aflat in stare grava, fiind ventilat mecanic. Acesta, la inchiderea editiei, era constient si stabilizat hemodinamic. In ceea ce priveste sansele de supravietuire ale politistului, medicii erau rezervati.
Ieri in jurul pranzului o a treia victima a fost transferata la Bucuresti. Este vorba de Ioana Bratu care a ajuns la Spitalul Universitar Bucuresti. Ea are arsuri la ambii globi oculari si urmeaza sa fie operata.
De cand a fost internata in spital intreaba tot timpul de sotul ei fara sa stie ca acesta este decedat. In momentul exploziei cei doi se aflau intr-un taxi. In schimb, cei sase raniti internati cu politraumatisme la spitalul din Buzau se aflau, ieri, in afara oricarui pericol.
Raluca Popa (15 ani), Gheorghe Banica (37 de ani), Cornel Ciobanu (22 de ani), Gabriel Tudose (27 de ani), Alin Magearu (28 de ani) si Nicoleta Popa (29 de ani) vor mai fi tinuti o perioada sub supraveghere medicala, dupa cum a informat, ieri, Ministerul Sanatatii. (G. V.)

Marturie din infernul de la Mihailesti
Sorin Tescan, singurul pompier neatins povesteste plangand: “Am crezut ca sunt singur. Apoi am auzit tipete”

Soldatul Sorin Tescan, unul dintre militarii in termen de la Grupul Judetean de Pompieri “Neron Lupascu” din Buzau plecati in misiune pentru a stinge incendiul de la cabina camionului care transporta azotat de amoniu, nu-si poate scoate din cap catastrofa de la Mihailesti. In misiune erau colegii lui, o parte dintre ei urmand a se libera in iunie sau octombrie. Tragedia l-a marcat puternic. Inca “vede” imaginile de cosmar. Nu cauta explicatii. Stie doar ca, in jurul orei 5,10 au primit alarma pentru un incendiu obisnuit, fara sa aiba informatii despre incarcatura de azotat de amoniu din camion. Asa cum ne-a declarat ieri, nici coordonatorul actiunii de stingere a incendiului habar n-avea despre ce e vorba. Luni dimineata, de la unitate au plecat 12 pompieri militari si s-a intors doar unul.

Sorin Tescan, unul dintre pompierii militari plecati sa stinga incendiul izbucnit la cabina TIR-ului care a declansat catastrofa de la Mihailesti, urmeaza a se libera in iunie. De loc din comuna Lopatari, judetul Buzau, el este singurul care s-a intors la baza sanatos, fara nici o leziune fizica. “Ranile” lui sunt de alta natura. Nu-si poate scoate din minte imaginile de cosmar de pe campul de la Mihailesti.
      Contactat telefonic, tanarul de 21 de ani ne-a declarat ca, in dimineata zilei de luni au fost treziti de alarma de foc. Erau obisnuiti cu astfel de lucruri. Cele doua echipaje de pompieri s-au mobilizat si, in jurul orei 5,55, se aflau in apropierea camionului. La prima vedere, era un incendiu banal. Nici unul dintre ei nu stia cat de periculoasa este incarcatura, nici macar seful dispozitivului, capitanul Doru Mihai Mihalache (33 de ani). Sorin se afla in prima autospeciala, a doua situandu-se ceva mai in spate. Au coborat din masini, iar coordonatorul a dat ordine precise fiecarui servant, cu privire la ce vor face. Erau la aproximativ 80 – 90 de metri de flacari. Cativa dintre ei s-au urcat in banchetii masinii pentru a desfasura dispozitivele. Dupa ce au intins “panglica”, adica trei furtune de 24 de metri fiecare, lui Sorin i s-a cerut mai cerut o rola de furtun. S-a urcat din nou in masina si a auzit bubuitura. Nu stia ce se intampla. Podeaua masinii se ridicase intr-o parte. Era speriat. A coborat. Ii tiuiau urechile. Peste tot in jur era ceata si fum. “Ploua” cu pamant si pietre. S-a adapostit sub masina. Acolo era si soferul, plutonierul adjutant sef Constantin Vasilescu (54 de ani). Tanarul mai spune ca il durea un picior, “care parea sa fie scrantit”, si “avea mai multe zgarieturi pe fata”.
      La un moment dat, lui Sorin i s-a parut ca “ploaia” de pietre s-a oprit si a iesit de sub masina. Se temea doar sa nu inhaleze fumul. “Cateva fractiuni de secunda am crezut ca sunt singur pe camp. Apoi am auzit tipete si vaiete. Am inceput sa vad trupurile sfartecate, imprastiate peste tot”, povesteste Sorin Tescan cu voce gatuita de emotie. Ceva mai tarziu a aparut plutonierul Vasilescu si alti doi colegi raniti. I-a intrebat daca au patit ceva si a incercat sa-i ajute. Nici ei nu stiau ce se intamplase, doar ca au fost proiectati in aer de suflul unei explozii. Atunci, Tescan s-a dus la cea de-a doua autospeciala. “Am vazut un coleg sub sasiul masinii. Nu mai era nimic de facut pentru el. M-am dus in dreapta. Am vazut soferul. Era mort, prins intre scaunul masinii si volan, rasturnat in dreapta. Langa masina, un soldat din ciclul al II-lea, care urmeaza sa se libereze in octombrie, se tinea de picior. Striga ca il doare. La un pas de el, un altul. Mort. L-am ajutat pe cel cu piciorul. Am vrut sa-l ducem la spital cu o masina cu numar de Bucuresti. Atunci au venit ambulanta si echipa de descarcerare. Am salvat ce-am mai putut”, ne-a mai spus Sorin Tescan. La intoarcerea la baza, Sorin nu le-a putut da colegilor prea multe detalii. Inca nu era in stare. Cu atat mai mult cu cat toti erau tulburati si aveau ochii in lacrimi.(Curierul naţional, 26 mai, 2004)

                 Lipsa de experienta a echipei de interventie,      principala cauza a catastrofei

      Procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, a sustinut pe 29 mai 2004 în cadul unei conferinţe de presă că daca ar fi existat o legislatie standard in caz de catastrofe, nu murea nimeni in accidentul de la Mihailesti, pentru a carui producere anchetatorii iau in calcul doua variante, dupa cercetarile de sambata.
Botos a declarat, la Mihailesti, ca in toate statele Uniunii Europene cazurile de catastrofe sunt cercetate de echipe specializate, la fel ca si atentatele teroriste. Romania nu are inca un cadru legislativ care, printre altele, sa reglementeze si sa delimiteze clar competenta celor abilitati sa intervina si sa previna astfel de situatii. El a aratat ca va cere ministrului Justitiei, Cristian Diaconescu, sprijin pentru a implementa modelul judiciar olandez in acest sens.

Azotatul de amoniu era transportat in conditii impropriiIn opinia procurorului general Botos, explozia de la Mihailesti este unica pentru Romania, din acest caz criminalistii avand multe de invatat.
“Am stat doua zile cu experti in explozibil, care au stabilit ca incarcatura de azotat de amoniu explodata la Mihailesti ar fi echivalentul a sase-opt tone de trotil, adica mult mai mare fata decat s-a apreciat initial”, a spus seful Ministerului Public.
El a adaugat ca puterea mare a exploziei se explica prin faptul ca incarcatura era si in saci, si in vrac (desi transportul substantei in astfel de conditii este ilegal). “Va fi luat in calcul acest aspect, in momentul declansarii urmaririi penale”, a spus Botos, referindu-se la firma de la care a fost incarcat azotatul de amoniu.
Procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, reputati criminalisti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si conducerea Parchetului Tribunalului Capitalei au ajuns, sambata dimineata, la locul exploziei produse la inceputul saptamanii, in comuna buzoiana Mihailesti.
Doua ipoteze privind cauzele declansarii incendiului din cabinaProcurorul general Botos a afirmat ca investigatiile preliminare indica doua ipoteze legate de cauzele producerii accidentului. Prima ar fi ca, in momentul in care autotrenul a intrat cu partea dreapta in sant, TIR-ul s-a inclinat la 45 de grade, astfel ca rezervorul s-a frecat de sol si s-ar fi lovit de un cap de pod, spargandu-se. Bucati de piatra au fost gasite in perimetrul in care camionul a intrat in sant, la aproximativ 200 de metri de locul in care a explodat.
      Este posibil ca un scurtcircuit la bateria camionului sa fi aprins invelisul de plastic al acesteia. Plasticul care a luat foc ar fi putut aprinde motorina scursa din rezervorul autotrenului, provocand explozia.
A doua ipoteza este ca o alta sursa de foc din cabina soferului sa fi provocat aprinderea motorinei – care arde la o temperatura de 70 de grade, aprinderea realizandu-se la flacara deschisa.
Seful a ajuns inaintea subalternilorSambata, inca de la ora 8.00, erau la fata locului un pluton de jandarmi si un alt echipaj de la Comandamentul National al Jandarmeriei, impreuna cu un caine specializat in depistarea resturilor umane.
La 8.45, cand procurorul general a ajuns la fata locului, echipa de procurori de la Buzau nu venise inca, ceea ce l-a determinat pe Botos sa-i contacteze telefonic pe anchetatori si sa-i reproseze procurorului sef Gheorghe Frangulescu, de la Parchetul Tribunalului Buzau, ca la 30 de minute de la ora stabilita (8,15), acesta nu era inca la locul intalnirii.
In jurul orei 9,00, dupa ce criminalistii si-au planificat mersul investigatiilor, s-a trecut efectiv la cautare, pe o raza de 500 de metri de la locul exploziei, din echipa facand parte procurorii Liviu Samson, Vasile Vintilescu – procuror sef al Biroului de Tehnica Criminalistica – Adrian Ivascu, Dragos Nestor – procuror sef al parchetului Tribunalului Bucuresti si adjunctul sau, Marius Iacob, precum si alti procurori din Buzau.
“La cercetarea zonei au participat aproximativ o suta de persoane si doi caini dresati in identificarea de resturi umane. S-au facut echipe de cate zece jandarmi, un procuror si un specialist criminalist”, a spus Botos. Intrebat despre absenta detectoarelor de resturi umane in dotarea echipelor implicate in investigatiile de sambata, Ilie Botos a raspuns ca “pompierii si echipele de la ambulante ar fi trebuit sa detina o astfel de aparatura”, insa a constatat ca in Romania aceasta tehnica nu exista.
                     

Reconstituirea

Sambata, 29 mai, 2004, in jurul orei 9.30, un camion Iveco a ajuns in zona pentru a fi folosit la un experiment judiciar – simularea accidentului de la Mihailesti – dar, neavand aceeasi marca precum cel implicat in explozie (MAN), procurorii au renuntat la el.
Experimentul a constat in simularea conditiilor producerii accidentului cu un tir de acelasi tonaj cu cel explodat la Mihailesti, luandu-se in calcul faptul ca, venind dinspre Urziceni spre Buzau – autotrenul a intrat cu rotile din dreapta in santul de pe marginea soselei, cat si consecintele acestei iesiri de pe carosabil.
In jurul orei 10,00, la Mihailesti a ajuns un alt autotren marca MAN, ceea ce a facut posibila derularea experimentului. Experimentul judiciar a durat 30 de minute, timp in care s-a calculat ca inclinarea autotirului a fost de 45 de grade, in conditiile in care rezervorul acestuia se afla la o distanta de mai putin de 45 de centimetri de pamant. Circulatia in zona a fost intrerupta timp de o ora si jumatate, fiind reluata in momentul in care s-a considerat ca cercetarile legate de locul din Drumul European 85 in care a avut loc explozia s-au incheiat.
Zona de verificare a fost determinata pe o raza de 550 de metri de la locul exploziei, investigatiile in acest perimetru fiind coordonate de Ilie Botos, iar dincolo de aceasta limita cercetarile fiind continuate de anchetatorii buzoieni.
La incheierea investigatiilor la fata locului, la randul lui, Ilie Botos a aprins o lumanare la locul exploziei, el fiind singurul reprezentant al autoritatilor care a facut un astfel de gest.
Astazi, va fi facuta si evaluarea distrugerilor suferite de locuintele din sat, acest lucru fiind imposibil de realizat intrucat sambata a fost Ziua mortilor, iar majoritatea localnicilor din Mihailesti – comuna de provenienta pentru mai multe din victimele exploziei – erau la biserica.(Curierul naţional, 31 mai, 2004)

Primele concluzii

Ilie Botoş: ,,Dacă şoferul ar fi demontat circuitul electric,dezastrul ar fi fost evitat”

       Procurorul general al României, Ilie Botoş, a prezentat, pe 1 iunie 2004, în cadrul unei conferinţe de presă, unele aspecte privind faza preliminară a investigaţiei în cazul catastrofei de la Mihăileşti. Potrivit lui Botoş, unde de şoc provocată de explozie a acţionat la peste300 de metri de locul tragediei, astfel că dacă circulaţia ar fi fost oprită sub această distanţă, numărul victimelor ar fi fost mai mare. Şeful Ministerului Public a adăugat că asfaltul gros de 70 de centimetri a reţinut foarte mult din unde de şoc, existând astfel o şansă pentru mai multe persoane să nu fie afectate de suflul exploziei. El a subliniat că imposibilitatea şefului de post de a bloca drumul la o distanţă de camion mai mică decât cea de siguranţă a făcut ca alţi participanţi la trafic să scape cu viaţă. ,,Sâmbătă, s-au putut determina o serie de aspecte care pot constitui ipoteze ale anchetei”, a declarat Botos. Astfel, s-a stabilit că cele două victime neidentificate se aflau, în momentul deflagraţiei, la o distanţă de aproximativ zece metri de epicentru, urmând ca anchetatorii să stabilească poziţia lor exactă înainte de explozie. Identificarea celor două cadavre fragmentate se va face în decursde 12 zile, pe baza probelor ADN.

       Potrivit procurorului general, explozia a avut ,,trei agenţi distructivi,vulneranţi”. ,,Primul este legat de producerea gazelor după detonaţie (care distrug organele interne din cauza suprapresiunii), al doilea consta în fragmente propulsate de aceste gaze şi, în ultimul rând, este unda de şoc”, a spus Botoş.  ,,La cadavrele afectate de produşii de reacţie avem dezmembrări masive. Cadavrele au fost fragmentate, în urma impactului corpului uman cu obiectele angrenate pe traiectorii d eproduşii de reacţie. A treia categorie consta în unde de şoc, care produce două elemente de pericol: propagarea undei şi afectarea pe distanţa letală a zonelor cavitare (inima, timpan, vezica, plămâni, ficat, creier – toate ducând la deces), dar şi proiectarea şi lovirea de sol a victimelor care suferă de fracturi şi ruperi musculare”, a spus Botoş.

       Şeful Ministerului Public a precizat că s-a dispus efectuarea unor expertize complexe de către medicii legişti şi experţi în explozibil. De asemenea, se va face o expertiză tehnică auto care va lămuri cum a ajuns TIR-ul în şanţ. Versiunea principală este că şoferul autotrenului ar fi adormit la volan, iar la impactul cu capul de pod, semiremorca s-a desprins de capul tractor, motorina s-a scurs în şanţ, iar peste aceasta a căzut azotatul de amoniu. Suportul bateriei s-a distrus şi în contact cu caroseria a dus la topirea plasticului de la cablaj, producându-se un scurtcircuit, urmat de incendiu. Pe măsură ce focul s-a extins, a crescut şi temperatura care a dus la expozie. ,,Dacă şoferul ar fi demontat circuitul electric, dezastrul ar fi fost evitat”, a declarat procurorul general al României. Acestaa mai precizat că urmează să se stabilească cât timp trece de la producerea scurtcircuitului până la izbucnirea indenciului. A mai existat o ipoteză conform căreia azotatul de amoniu ar fi fost transportat partial vrac, însă nu s-a confirmat.

       În zilele următoare, anchetatorii vor face un experiment judiciar, în poligon, prin care s eva observa cumreacţionează motorina în contact cu azotatul de amoniu, în condiţii de umiditate. Procurorul general a spus că dacă s-ar fi reuşit inindarea cu apă a remorcii, exploziaar fifost evitată. ,,Am rugat toate instituţiile implicate să facă repede toate expertizele necesare, pentru a putea fi transformate în probe”, a declarat Botoş.

       La Craiova sunt în continuare verificate toate firmele implicate, dispunându-se şi o anchetă economică la Doljchim, Mihtranscom şi Ney Trans. nDe asemenea, au fost făcute solicitări oficiale la Registrul Auto Român, cu privire la omologarea TIR-ului şi la Autoritatea Rutieră Română, care urmează să comunice date legate de exploatarea acestuia şi cum a ajuns să fie utilizat la astfel de transporturi.

       O noutate o reprezintă faptul că anchetatorii au reuşit să vorbească cu Gabriel Hurlup, şeful de post al Poliţiei din Mihăileşti. Acesta a spus că a încercat să-l scoată pe cameramanul Antenei 1 din perimetrul exploziei. Botoş a explicat că tocmai acest lucru a făcut ca poliţistul să supravieţuiască, întrucât unde de şoc l-a lovit întâi pe ziarist şi apoi pe Hurlup. De asemenea, din audierile martorilor oculari a rezultat faptul că, în momentul incendiului, şoferul TIR-ului a încercat să stingă focul cu un extinctor, însă nu a reuşit. Mai mulţi participanţi la trafic au sărit în ajutorul acestuia, cu alte trei extinctoare, dar nici de această dată incendiul nu a putut fi oprit.

„Nu exista nici un fel de indoiala in legatura cu indeplinirea procedurilor privind identificarea victimelor”, afirmă Cristian Diaconescu. „Activitatea, asa cum s-a desfasurat, nu ne lasa nici un fel de indoiala in legatura cu indeplinirea tuturor procedurilor privind identificarea victimelor, culegerea materialelor si datelor, a probatoriilor in legatura cu modul in care s-au desfasurat cercetarile. Orice concluzie legata de intentia de a acoperi sau modifica rezultatele anchetei este neavenita, ca si asocierile privind luarea anumitor decizii”, a declarat, ieri, la Palatul Victoria ministrul justitiei, Cristian Diaconescu. El a precizat ca ministerul pe care il conduce a prezentat guvernului o informare in legatura cu stadiul investigatiilor, iar procurorul general al Romaniei, Ilie Botos, va oferi intr-o conferinta de presa detalii in legatura cu mersul anchetei. „Am abilitarea guvernului in a ne cere scuze pentru o graba despre care noi spunem ca a fost bine intentionata, dar care a dobandit o semnificatie deosebita. Va asigur ca asa cum rezulta din toate expertizele facute de procurori si criminalisti, acolo unde s-au executat operatiunile de acoperire nu mai exista nici un element care ar avea legatura cu identitatea victimelor sau cu desfasurarea anchetei”, a aratat Diaconescu. El a mentionat ca investigatiile legate de procurori continua, deoarece trebuie verificat daca cercetarile pe o raza de 500 de metri de la locul accidentului (unde se ajunsese marti seara) trebuie sau nu extinse.

Toma Zaharia: „Pompierii nu au folosit nici un strop de apa”
Secretarul de stat in MAI, Toma Zaharia a afirmat, ieri, ca pompierii sositi la fata locului „nu au folosit nici un strop de apa”, deflagratia producandu-se inainte ca acestia sa se informeze „in totalitate” despre situatia existenta. „Verificarea pamantului in care s-a presupus ca s-ar mai afla cadavre sau resturi de cadavre s-a facut cu toata atentia. Fiecare cupa de pamant a fost luata, verificata de jandarmi cu lopetile. Am garantia ca in crater si in pamantul din jur nu se mai gaseau resturi umane. Resturi materiale este posibil sa se mai gaseasca pe camp”, a spus Zaharia. Intrebat de ce au fost indepartati curiosii abia in jurul orei sapte, iar circulatia rutiera a continuat dupa rasturnarea camionului, Toma Zaharia a afirmat ca seful de post din Mihailesti (ranit grav in explozie) ar fi incercat sa opreasca traficul rutier si sa indeparteze persoanele straine, fara succes insa.

Gabriel Oprea: „Nu am fost la Mihailesti pentru voturi”
Ministrul delegat pentru administratia publica, Gabriel Oprea, a spus la randul sau, ca era de competenta sa sa se deplaseze la fata locului, pentru a evalua situatia si nu „pentru a culege voturi”. „Era de datoria mea sa fiu alaturi de organele administratiei publice locale.
Asta deoarece, in paralel cu ancheta institutiilor abilitate, autoritatile locale trebuie sa ia masuri pentru comunitatea care a avut de suferit si fata de raniti. Am distribuit deja geamuri, tigla, iar Ministerul Mediului va efectua o verificare in privinta calitatii apei si aerului in zona”, a subliniat Oprea. (Curierul naţional, 28 mai, 2004)

Precedentul Mihăileşti

Sentinţă istorică în dosarul Mihăileşti

           Într-o depeşă Rompres transmisă luni, 3 martie, 2008 se precizează că « rudele victimelor tragediei de la Mihăileşti au salutat sentinţa Curţii de Apel Galaţi, iar unul dintre apărători o  consideră drept „o decizie istorică”.

     Avocatul Lucian Sălcuţan, apărătorul a 13 persoane care au declarat recurs la sentinţa Tribunalului Vrancea prin care cei trei inculpaţi erau absolviţi de pedepasă, a declarat pentru Rompres că „3 martie 2008 este o zi istorică şi are valoare de simbol pentru Justiţie şi pentru societatea românească în asamblu. Din acest moment nici un producător sau transportator de substanţe periculoase nu îşi va mai permite să se joace cu aceste adevărate bombe pe roţi pe şoselele României sau în fabricile unde se produc”.

      Sentinţa Curţii de Apel Galaţi prin care casează decizia Tribunalului Vrancea care a considerat explozia din 24 mai 2004 de la Mihăileşti drept caz fortuit a fost salutată de majoritatea rudelor şi a victimelor tragediei petrecută în urmă cu patru ani.

      Elisabeta Popescu, mama ziaristei Elenei Popescu, 27 de ani, decedată în timpul unui interviu, a declarat pentru Rompres că „nici o pedepasă nu este suficient de mare, dar cred că Dumnezeu a făcut dreptate, nu aş mai fi putut trăi cu anatema aruncată de avocaţii părţii adverse că jurnaliştii cu telefonul mobil au provocat această mare nenorocire”. La rândul său, fostul agent şef Gabriel Hurlup, poliţistul din Mihăileşti care a dirijat circulaţia, a spus că „am avut încrede în Justiţie care a demonstrat că noi ne-am făcut datoria. După patru ani de procese în care s-a încercat cu disperare să se atribuie o culpă Poliţiei şi pompierilor, Justiţia a făcut dreptate”. Roxana Magearu, 19 ani, orbită parţial de suflul exploziei, a declarat pentru Rompres „aveam 15 ani când s-a produs tragedia, de atunci stau tot timpul prin spitale cu riscul de a orbi. Cred că cineva acolo sus nu va uita de noi care vom suferi până la sfârşitul vieţii”.

      De notat că luni, 3 martie, a.c., Curtea de Apel Galaţi a admis recursul victimelor tragediei de la Mihăileşti şi a casat sentinţa Tribunalului Vrancea prin care explozia autotrenului încărcat cu 20 de tone de azotat de amoniu în urma căruia 18 persoane au decedat şi 13 au fost grav rănite a fost considerat caz fortuit, validând sentinţa Judecătoriei Focşani care i-a condamnat la patru ani de închisoare, cu executare, pe inculpaţii Ionel Ionuţ Neagoe (administrator al Ney Transport SRL), Mihai Gună (patron al Mihtrans SRL) şi Ion Gherghe (fost director al combinatului Doljchim Craiova) şi a dispus acordarea de despăgubiri civile celor peste 40 de petenţi care s-au constituit ca părţi civile în proces, în valoare totală de 3,24 milioane de lei şi 430.000 de euro.

Finalul

      Cei trei condamnaţi din dosarul Mihăileşti s-au prezentat miercuri, 5 martie, 2008, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dolj pentru a fi încarceraţi. Ei vor sta după gratii patru ani, după ce luni au primit o condamnare definitivă şi irevocabilă din partea Curţii de Apel Galaţi.

Cei trei inculpaţi sunt Ion Gherghe, fost director al combinatului Doljchim, Ionel Neagoe, administrator al firmei Ney Transport şi Mihai Gună, patron al societăţii comerciale Mihtrans SRL. Ei vor sta în arestul Poliţiei Dolj până la definitivarea actelor de încarcerare, după care vor fi mutaţi la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.

Ei au fost găsiţi vinovaţi pentru explozia camionului încărcat cu azotat de amoniu, care a avut loc pe 24 mai 2004, lângă localitatea Mihăileşti din judeţul Buzău. În urma exploziei, 18 persoane au murit şi alte 13 au fost grav rănite. Cei trei vinovaţi trebuie să plătească şi daune familiilor victimelor, în valoare totală de 3,24 milioane lei şi 430.000 de euro.

Zeci de cazuri Mihăileşti

      Presa a relatat periodic alte cazuri similare care au produs un alt deznodământ şi datorită precedentului Mihăileşti. Iată numai unul petrecut în 2006 la Constanţa. « Un transport ilegal de 30 tone de azotat de amoniu, o adevarata bomba pe roti, ce ar fi putut provoca o tragedie, a fost oprit la timp de politistii Portului Constanta. Trei angajati ai SC „SOCEP” SA, important operator portuar, sunt cercetati pentru ca ar fi incercat scoaterea substantelor periculoase pe drumurile publice fara a avea vreo aprobare.
Deocamdata, doar 3 persoane au fost audiate, insa este foarte posibil ca cercetarile sa fie extinse si asupra altor angajati de la SC „SOCEP” SA. „Trebuie sa stabilim cu exactitate cine sunt vinovatii, cui era destinata marfa si de unde provine acea diferenta de 26 de tone din gestiune”, ne-a declarat, ieri, subcomisar Remus Lazaroaia, sef Politie Port Constanta. Mai multi angajati portuari sunt acuzati ca au facilitat scoaterea a 30 de tone de azotat de amoniu, insa in acte nu figurau decat 5.800 kg de deseuri. Anchetatorii spun ca autocamionul a fost oprit la timp, deoarece exista un pericol destul de mare privind circulatia pe drumurile publice, atata vreme cat firma in cauza nu avea nici un fel de licenta. Potrivit subcomisarului Lazaroaia, in documentele de transport ar fi fost inscrisa cantitatea de 5.800 kg de deseuri de azotat de amoniu provenite din resturile cazute la descarcarea ingrasamantului din vagoanele venite de la Azomureş la incarcarea pe vapor.     La o verificare mai atenta, s-a constatat ca incarcatura era mult mai mare, in urma cantaririi dovedindu-se existenta unei cantitati de 32.000 de kilograme de marfa. „In final s-a constatat o diferenta in gestiune de 26 de tone si urmeaza sa stabilim ce s-ar fi putut intampla cu aceasta marfa, cui ar fi trebuit sa fie vanduta. De obicei, in astfel de situatii marfa nu mai ajunge unde trebuie, ci se <> pe drum”, ne-a precizat subcomisarul Lazaroaia. Tot seful Politiei Port Constanta ne-a mai spus ca soferii nu aveau nici licenta de transport. Pentru ca incarcatura era suspecta, au fost alertate autoritatile de mediu, iar mostrele au fost trimise la analiza, existand suspiciunea ca poate fi vorba despre un transport de marfuri periculoase. „Cercetarile sunt la inceput, urmand sa se stabileasca periculozitatea incarcaturii si cine sunt beneficiarii. Pana la finalizarea anchetei, marfa a fost depozitata la loc sigur, sub paza”, a adaugat Lazaroaia. Agentia pentru Protectia Mediului Constanta a precizat ca operatorul portuar nu avea licenta de transport, dar nici aprobarea speciala pentru a „plimba” azotatul de amoniu.
        Ancheta se anunta una de-a dreptul exploziva, avand in vedere ca vor fi trasi la raspundere cei care au intocmit documentele de transport, respectiv factura fiscala si avizul de insotire a marfii.(Curierul naţional, 16 februarie, 2006)

Traumele

      Traumele produse de deflagratia ucigasa, care a indoliat in 24 mai comuna buzoiana Mihailesti, incep sa se vindece. Agentul de Politie, Gabriel Hurlup, care s-a aflat de doua ori in moarte clinica, dupa ce abdomenul i-a fost despicat de suflul terifiant al exploziei, a revenit acasa. In timpul interventiilor chirurgicale la care a fost supus de catre medicii de la Spitalul Clinic de Urgenta din Capitala, lui Hurlup i-au fost extrase din abdomen o bucata de asfalt si o foaie de tabla provenind din caroseria autocamionului ucigas, a carui explozie a cauzat decesul a 18 persoane. De la sfarsitul saptamanii trecute, Hurlup se gaseste la Baile Felix pentru a urma un tratament de recuperare, cheltuielile fiind suportate de catre Ministerul Administratiei si Internelor (MAI). „Primul drum pe care l-a facut dupa ce a fost adus acasa de catre sotia sa, Oana, a fost la postul de Politie. In urma accidentului a slabit 30 de kilograme, dar s-a intremat dupa ce a stat cateva zile acasa, castigand in greutate aproximativ zece kilograme”, ne-a declarat unul dintre colegii lui Hurlup, ofiter in cadrul Inspectoratului Judetean de Politie Buzau. De altfel, acesta ne-a rugat ca in eventualitatea in care il vom cauta pe Gabriel Hurlup la Baile Felix sa-i ducem si doua beri, fara alcool insa: „Cand si-a revenit cat de cat in spital a spus in gluma unor colegi de-ai nostri care au fost sa-l viziteze ca primul lucru pe care l-ar face ar fi sa bea o bere fara alcool”. Oana, sotia agentului supravietuitor al tragediei de la Mihailesti, este functionara a Primariei locale si a fost invoita pentru a fi aproape de Gabriel in perioada post-operatorie. „El isi doreste enorm sa-si reia munca la Politie, iar Ministerul de Interne a suportat toate cheltuielile pentru operatii si tratament, fiind alaturi de el. In plus, locul i-a fost pastrat si toti cei care il stim suntem convinsi ca Gabi va fi curand la munca”, ne-a marturisit primarul comunei Mihailesti, Ion Zaharia. Deocamdata, politistul se deplaseaza anevoios, sprijinindu-se de un cadru metalic. Subofiterului i s-au cicatrizat insa taieturile chirurgicale de pe abdomen, care practic a fost refacut centimetru cu centimetru, fiind grefata si piele din zona membrelor.

In memoriam Elena Popescu

     În localitatea buzoiană Valea Râmnicului au demarat  lucrările la biserica dedicată memoriei ziaristei Elena Popescu, căzută la datorie în catastrofa din 24 mai 2004 de la Mihăileşti.

      Primăria Valea Râmnicului a alocat suprafaţa de 1000 de metri pătraţi de teren la intrarea în comuna natală a ziaristei, biserica cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena fiind proiectată de arhitectul buzoian Aurelian Mareş.

      Ion Sandu, primarul localităţii Valea Râmnicului a declarat pentru Rompres că parohia şi comunitatea locală se vor implica financiar, dar fondurile nu sunt suficiente. „Ne ajung bani doar păentru turnarea fundaţiei, de aceia facem un apel la mass-media din România să ajute la ridicarea acestui monument ridicat în memoria unui ziarist decedat în timpul unui reportaj”, a mai spus primarul Sandu. Ziariştii Elena Popescu şi Ionuţ Barbu au decedat alături de alte 16 persoane pe 24 mai 2004 în catastrofa de la  Mihăileşti.

Morţii de la Mihăileşti

  Ion Tudose, 34 de ani, din comuna Mihailesti, Buzau

  Doru Mihai Mihalache, capitan, 33 de ani, Buzau

  Romeo Necula, maior post-mortem, 35 de ani, comuna Vernesti, judetul Buzau

  Georgian Medeleanu, locotenent post-mortem, 21 de ani, comuna Blajani, judetul Buzau

  Nicolae Jianu, locotenent post-mortem, 25 de ani, comuna Rusetu, judetul Buzau

  Florin Valentin Oprea, locotenent post-mortem, 21 de ani, comuna Blajani, judetul Buzau

  Valentin Cezar Manta, locotenent post-mortem, 21 de ani, comuna Tisau, judetul Buzau

  Liviu Stan, locotenet post-mortem, 23 de ani, comuna Tisau, Buzau

  Elena Popescu, redactor-sef, 26 de ani, comuna Valea Ramnicului, judetul Buzau

  Ionut Ovidiu Barbu, cameraman, 25 de ani, Buzau

  Daniel Pelmus, 37 de ani, din comuna Mihailesti, judetul Buzau

  Rica Ionescu, 34 de ani, din comuna Mihailesti, judetul Buzau

  Emil Serbu, comuna Valea Ramnicului, judetul Buzau

  Camelia Simion, 50 de ani, Ramnicu Sarat

  Alin Magearu, 37 de ani, din Buzau

  Valentin Magearu, 23 de ani, din Buzau (fratele lui Mihai)

  Marian Ailincai, 26 de ani, din Roman

  Marcu Florin, 36 de ani, din Craiova, soferul TIR-ului, Craiova.

Răniţii

   Gabriel Hurlup, seful de post de la Mihailesti

  Marian Ilie Simi, pompier, ramas fara un picior in urma accidentului

  Vasilescu Constantin, plutonier adj. sef, 54 de ani, pensionat

  Mariana Bratu, sotia lui Alin Magearu.

  Raluca Novac avea 15 ani la momentul accidentului, venea cu masina de la Roman spre Bucuresti.   Cornel Ciobanu, taximetrist, Buzau.

  Romeo Baciu, soldat, 21 de ani.

  Gheorghe Banica, 37 de ani, comerciant, Buzau

  Gabriel Tudose, mecanic utilaje in Bucuresti, Buzau

  Nicoleta Popa, 22 ani, Buzau

  Bianca Gheorghe, 37 de ani

  Ramon Patrascu si Romeo Panciu (pompieri) au suferit rani usoare

    Cuvânt introductiv

       „Concluzionând se constată că inculpaţii s-au găsit într-o imposibilitate obiectivă de a prevedea producerea accidentului rutier, declanşarea incendiului la maşină, crearea unui amestec de motorină şi azotat de amoniu, precum şi crearea condiţiilor de temperatură şi presiune care au declanşat explozia.

      În consecinţă, faptele săvârşite de inculpaţi nu constituie infracţiune, existând caz fortuit care înlătură caracterul penal al faptelor potrivit art. 47 Cod penal”( pag 20 din 27 , Decizia penală, nr.338 din 5 octombrie, dosar 748/91/2007, Tribunalul Vrancea)

       Pe 5 octombrie 2007, Tribunalul Vrancea, prin judecătorul Liviu Celmare, a hotărât să desfiinţeze sentinţa dată de Judecătoria Focşani şi să îi achite pe Ionel Ionuţ Neagoe (administrator al Ney Transport SRL), Mihai Gună (patron al Mihtrans SRL) şi Ion Gherghe (fost director al combinatului Doljchim Craiova), condamnaţi la patru ani de închisoare motivând existenţa unui CAZ FORTUIT. De asemenea, hotărârea mai prevede şi respingerea tuturor pretenţiilor civile solicitate pe parcursul procesului.

       Cu 10 luni înainte, pe 20 decembrie 2006, magistratul Mioara Badiu de la Judecătoria Focşani i-a condamnat la patru ani de închisoare, cu executare, pe inculpaţii Ionel Ionuţ Neagoe (administrator al Ney Transport SRL), Mihai Gună (patron al Mihtrans SRL) şi Ion Gherghe (fost director al combinatului Doljchim Craiova), toţi trei inculpaţii făcând apel.
      Nemulţumiţi de decizia Judecătoriei Focşani, au mai făcut apel şi părinţii cameramanului Antenei 1, Ionuţ Barbu, Doiniţa Mihalache, soţia căpitanului de pompieri care a pierit în tragicul eveniment de pe 24 mai 2004, Vasile Jianu, tatăl unuia dintre pompierii decedaţi şi Gabriel Hurlup, şeful de post din Mihăileşti. Toţi aceştia sunt constituiţi ca părţi civile în dosar şi au cerut despăgubiri importante.
      Apel au mai făcut şi societăţile Ney Transport SRL şi Mihtrans SRL, responsabile civilmente, cât şi Petrom SA, compania care deţine Doljchim. Şi societatea de asigurări Unita SA a făcut apel, ea fiind obligată să plătească, în solidar, pagubele impuse de instanţă.
      Pe lângă faptul că a hotărât ca cei trei inculpaţi să facă închisoare, judecătorul Mioara Badiu de la Judecătoria Focşani a dispus acordarea de despăgubiri civile celor peste 40 de petenţi care s-au constituit ca părţi civile în proces, în valoare totală de 3,24 milioane de lei şi 430.000 de euro.
      Cele mai mari despăgubiri le-au obţinut părinţii celor doi ziarişti ai Antenei 1, decedaţi în timpul deflagraţiei din primăvara lui 2004. Astfel, instanţa a dispus ca cei trei inculpaţi, în solidar cu companiile pe care le conduc şi cu societatea de asigurări UNITA (societate la care era asigurat camionul care transporta azotatul de amoniu n.r.) să plătească 55.000 de lei şi 80.000 de euro părinţilor cameramanului Antenei 1 Ionuţ Barbu. De asemenea, familia Elenei Popescu, reporterul Antenei 1 ar fi trebuit să primească 10.000 de lei şi 60.000 de euro. Fostul şef de post din Mihăileşti, Gabriel Hurlup trebuia să primească şi el despăgubiri civile de 10.000 de lei şi 25.000 de euro.
      Potrivit rechizitoriului, explozia de la Mihăileşti, produsă în 24 mai 2004, a ucis 18 oameni – jurnalişti, pompieri, localnici şi persoane aflate întâmplător prin zonă, dar şi pe şoferul camionului. Au fost rănite 13 persoane – şeful de post din Mihăileşti, pompieri şi localnici, ele necesitând până la nouă luni de îngrijiri medicale. Astfel, unul dintre răniţi a rămas fără un ochi, o femeie şi-a pierdut aproape total vederea, iar unuia dintre pompieri i-a fost amputat un picior, se arată în rechizitoriu. Potrivit procurorilor, au fost înregistrate distrugeri totalizînd 2.685.709.331 de lei vechi. Opt maşini au fost distruse (între care două autospeciale şi camionul care transporta substanţa), iar în şosea a rămas, în urma exploziei – resimţită la cinci staţii seismice – un crater cu un diametru de 21 de metri şi o adâncime de 6,5 metri. Pentru această tragedie sunt traşi la răspundere administratorii a trei societăţi care s-au ocupat cu transportul azotatului de amoniu, printre care şi conducerea combinatului Doljchim.
      Directorii celor trei firme implicate în transportul de azotat de amoniu care a explodat în comuna buzoiană Mihăileşti au fost trimişi în judecată la sfârşitul lunii septembrie. Ionel Ionuţ Neagoe (administrator al Ney Transport SRL), Mihai Gună (patron al Mihtrans SRL) şi Ion Gherghe (director al combinatului Doljchim Craiova) sunt acuzaţi de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, nerespectarea legii referitoare la protecţia muncii şi distrugere din culpă, toate în concurs real. Mai mult de 40 de persoane, dar şi firme private ori societăţi de stat s-au constituit parte civilă în dosarul privind explozia din comuna buzoiană Mihăileşti şi cer daune morale şi despăgubiri.

Casus minor şi casus maior în dreptul roman

      Tribunalul Vrancea şi-a motivat sentinţa pe baza art. 47 Cod penal privind cazul fortuit. Acest articol prevede „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărui rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea prevăzută”.  O incursiune în istoria dreptului poate aduce un strop de lumină în controversat caz de la a cărui producere pe 24 mai 2008 se împlinesc patru ani.

      Dreptul roman poate fi luat ca exemplu de referinţă pentru orice interpretare contemporană cel puţin din două motive, o cazuistica se derulează pe parcursul unui mileniu, lucru greu de realizat în alte istorii paralele sau ulterioare, iar, în al doilea rând, la vechii  romani Dreptul şi Justiţia au constituit deopotrivă filosofie de viaţă şi mod de a fi, abstracţiune folosofică şi normă de viaţă socială.

      Sunt credem suficiente argumente pentru a încerca să interpretăm laconicele texte, atât printre rânduri, dar şi direct, căci acestea condensează şi concentrează cu minimă probabilitate sute de mii sau chiar milioane de cazuri sau experienţe cu încărcătură juridică.

     „Il y a faute lorsque, sans mauvaise intention, j ai cause a autrui un dommage qui eut ete evite si j eusse ete soigneux et attentif”, se precizează într-un tratat de interpretare a Institutelor lui Iustinian, pag. 588, tom 2, Paris, 1889 în ceea ce priveşte casus minor. În privinţa forţei majore acestea „sont des evenimente que le debiteur n a point provoques et qu il n a pu empecher, soit qu ils proviennent du jeu de lois de la nature physique, soit qu il proviennent d actes de violence accomplis par les hommes”, ibidem, pag.589.

      Savanţii şi profesorii români, între care aş aminti pe celebrul romanist Constantin Tomulescu, profesor de Drept roman la Universitatea Bucureşti, dau o interpretare elocventă, dar destul de săracă în comentarii. Iată câteva puncte de vedere.

    Ştefan Cocoş, în al său „Drept roman”, ediţia din 1997, consideră că, pag 313 şi următoarea, „Cazul fortuit-casus minor este faptul care a avut loc fără vine debitorului, acesta luând toate măsurile obişnuite pentru a evita producerea faptului” şi se dă ca exemplu furtul unui scalv fără vina debitorului. Aşadar, lucru extrem de important, este vorba de „măsuri obişnuite”, deci prin extrapolare rezultă că este vorba de toate măsurile care se impun în conformitate cu normele legale şi de prudenţialitate. Într-un fel efectuezi un trasport de buşteni sau lemene de foc, în altfel un transport de uraniu.

     Forţa majoră, casus major, „este faptul sau evenimentul căruia nu i-ar putea rezista nici cel mai diligent om” şi se dă ca exemplul, cutremurul de pământ, incendiu, inundaţie, atac al inamicului. În ambele cazuri, executarea obligaţiei a devenit imposibilă fără vina debitorului, şi ca atare este este obligat conform principilui rea perit creditori, lucru piere pentru creditor. În cazul fortuit, faptul s-ar fi putut evita prin măsuri de precauţie mult mai mari ce depăşesc măsurile obişnuite, dar forţa majoră nu poate fi evitată oricâte măsuri s-ar lua, căci un asfel de fapt nu poate fi înlăturat prin voiţa omului. În ambele cazuri, deci, este vorba de fapte care au loc fără vina debitorului. Aşadar, casus minor se raportează atât la sine însuşi, cât şi la casus maior, tot ce trancende sfera sa de fapte şi evenimente, ar trebui regăsite în sfera evenimentelor obişnuite sau după caz, extraordinare din casus maior.

      Puncte de vedere similare, atât din punctul de vedere al interpretării, dar şi al traducerii, acest din urmă aspect foarte important în decelarea unor sensuri „româneşti” cât mai aproape de realitate.

      „Ce se întâmplă însă dacă lucrul ce formează obiecetul contractului piere înainte de a fi predat? (Vladimir hanga, Drept privat roman, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, pag.415 şi următoarele).  Problema nu se pune în aczul în care obiectul obligaţiei este un lucru determinat în gen, ce, de pildă, o cantitate detreminată de grâu, deoarece asemenea lucruri n u pier (genera non pereunt) şi, în consecinţă, debitorul poate oricând să-şi execute obligaţia sa”. Probelema deci nu se pune în cadrul unor bunuri de gen şi a celor particulare, individualizate, un LUCRU cert cum ar fi un sclav, o scasp sau un cal de rasă.

      Cauzele neimputabile debitorului sunt aşadar, cazul fortuit şi forţa majoră. „prin forţă majoră, vis major, damnum fatale, se înţelege un eveniment căruia debitorul nu-i poate rezista, cui resisti non potest, căruia slăbiciunea omenească nu i se poate opune, cui humana infirmitas resistere non potest ,deoarece este produs de forţa ce-i depăşesc puterile, ca de exemplu decesele, mortes, incendiile, incendia, inundaţiile,, aquarum magnitudines, cutremurele de pământ, terrae motus, răscoalele, tumultus, atacurile răufăcătorilor, impetus praedonum, latronum incursus, etc.

      Prin caz fortuit, fortuitus casus, se înţeleg acele evenimente care, surprizând diligenţa gospodarului obişnuit, puteau fi totuşi evitate prin măsuri excepţionale, dar normale, ca, de exemplu, fuga unui scalav, fugae servorum, un furt, furtum etc.

      Dacă debitorul nu-şi poate executa prestaţia datorită forţei majore sau cazului fortuit, el va fi exonerat de obligaţia sa. Cu toate acestea dacă debitorul nu şi-a executat obligaţia la tremnenul stabilit- din vina sa- deşi lucrul ar pieri prin forţă majoră sau caz fortuit, debitorul va fi totuşi obligat la daune interes. „Cu alte cuvinte debitorul continuă să fie răspunzător de pieirea lucrului, chiar survenită prin  forţă sau caz fortuit, dacă dintr-o vină ce-i este imputabilă nu şi-a executat prestaţia la termenul convenit. În asemenea situaţii texetele romane afirmă că obligaţia debitorului „se perpetuează”, prepetuari obligationem”.

  Aceste consideraţii deşi fac obicetul dreptului civil pot fi extrapolate şi pot constui repere pentru o analiză obiectivă şi  poziţionarea exactă a răspunderii şi vinovăţiilor în această speţă.

Puncte de vedere contemporane

      O speţă aflată în 2005 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aruncă un stop de lumină pe ermeticul şi confuzul articol 47 din Codul penal, „NU CONSTITUIE INFRACŢIUNE FAPTA PREVĂZUTĂ DE LEGEA PENALĂ; AL CĂRUI REZULTAT ESTE CONSECINTA UNEI IMPREJURĂRI CARE NU PUTEA FI PREVĂZUTĂ”.

     Cazul în speţă poate fi descris astfel, un pieton este lovit de un automobilist pe zebră şi moare după ce un al doilea automobilist ăl calcă „accidental”. Acesta din urmă a solicitat aplicarea articolului 47 Cod penal, dar Înalta Curte de casţie şi Justiţie a avut un alt punct de vedere. „Nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 47 C. pen. referitoare la cazul fortuit, dacă inculpatul, care nu a respectat regulile de circulaţie pe drumurile publice în vederea evitării oricărui pericol, având pregătirea şi experienţa necesară, putea şi trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos, şi anume producerea unui accident de circulaţie, condiţia imprevizibilităţii absolute a împrejurării care a determinat producerea rezultatului nefiind îndeplinită”.”(I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 6373 din 10 noiembrie 2005)

      Decizia înaltei instanţe pune punctul pe rană şi solicită analiza expersă a „Condiţiei imprevizibilităţii absolute a împrejurării care a determinat producerea rezultatului”.             Recursul declarat de inculpat, prin care a invocat, între altele, cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen., arătând că în mod greşit instanţa de apel nu a aplicat prevederile art. 47 C. pen. referitoare la cazul fortuit, este nefondat.

        Prin coroborarea declaraţiilor inculpatului B.I. cu declaraţiilor martorilor, procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliţie, fotografiile judiciare de la locul accidentului şi raportul de expertiză medico-legală, s-a stabilit contribuţia concretă a inculpatului N.C., fiind dovedită vinovăţia acestuia sub forma culpei simple în producerea accidentului auto, prin nerespectarea unor reguli de circulaţie rutieră, având drept consecinţă vătămarea corporală a victimei N.I., prin leziunile produse la nivelul picioarelor, care nu au avut un potenţial tanatogenerator.

          Inculpatul N.C., agent principal de poliţie, în calitate de conducător auto, cu pregătirea şi experienţa necesară, avea nu numai obligaţia, dar şi posibilitatea de a proceda cu maximă diligenţă în deplasarea pe drumurile publice pe timp de noapte în apropierea unui marcaj pietonal, în scopul evitării oricărui pericol.

            În cauză, inculpatul N.C. nu a respectat regulile rutiere de deplasare cu autoturismul pe timp de noapte, în sensul că nu a dat dovadă de diligenţă prin luarea tuturor măsurilor în vederea evitării oricărui pericol.

            Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, fapta inculpatului N.C., care nu a luat toate măsurile necesare pentru o deplasare în siguranţă pe drumurile publice în scopul evitării oricărui pericol, încălcând prevederile legale reţinute şi a accidentat victima prin trecerea cu autoturismul peste picioarele acesteia, producându-i leziuni ce nu au avut caracter tanatogenerator, însă care în situaţia supravieţuirii ar fi necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

            În speţă, nu sunt incidente prevederile art. 47 C. pen. referitoare la cazul fortuit, întrucât inculpatul, având pregătirea şi experienţa necesară, putea şi trebuia să prevadă rezultatul socialmente periculos, şi anume producerea unui accident de circulaţie, atunci când nu a luat toate măsurile de siguranţă în trafic.

            Condiţia imprevizibilităţii absolute a împrejurării care a determinat producerea rezultatului nu este îndeplinită, întrucât prezenţa victimei pe carosabil a fost semnalizată de inculpatul B.I., împrejurare care a condus la ocolirea acesteia de către un alt autoturism, în timp ce inculpatul nu a putut evita accidentul, ca urmare a nerespectării obligaţiilor pentru evitarea oricărui pericol.

În consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.

      Interpretarea dată de ICCJ poate fi dată cu titlu de exempli gratia. În cazul Mihăileşti, trebuie aşadar analizate fiecare comportament în parte, care ar fi trebuit să fie conduita şoferul autotrenului, al companiei, dar şi ce trebuiau să facă pompierii şi poliţia.

     Pentru a vedea în ce măsură a fost vorba de UN CAZ FORTUIT, ar trebui analizat segmentul de timp de la producerea miniscului incendiu şi până la sosirea pompierilor. Este de maximă importanţă conduita şoferului, rolul său activ sau pasiv, dialogurile sale pe telefonul mobil, cu cine şi în ce scop. De aici se va putea deduce şi gradul de vinovăţie a Companiei. O foarte importantă mărturie ar fi şi o statistică a unor fapte asemănătoare, conduite similare în fapte cvasisimilare. Un pompier profesinist cu peste 20 de ani de activitate mi-a mărturisit că în peste 90 la sută din cazuri, evenimetele rutiere ale marilor transportatori sunt anunţate cu mare întârziere şi acestea numai după compania îşi dă OK prin telefonul mobil.

În loc de concluzii

       Mutans mutandis, tragedia de la Mihăileşti a avut aceiaşi logică de desfăşurare ca în cauza descrisă mai sus. Credem că Tribunalul Vrancea a plecat de la o premisă falsă sau a confundat deliberat cazul fortuit cu forţa majoră. Dacă judeca pe ipoteza forţei majore, casus maior, magistraţii aveau latitudinea să solicite probe suplimentare, care, după ştiinţa mea există şi, din păcate, lipsesc de la dosarul cauzei.

        În altă ordine de idei, considerăm că, însumate, cele 5.000 de pagini de dosar nu sunt elocvente, iar reconstituirea faptelor, de la producerea accidentului rutier până la secunda fatală, nu s-a făcut cu profesionalism. Tocmai aceste secvenţe ar fi dat măsura, gradul de caz fortuit, dimensiunea eforturilor de a preveni şi limita dezastrul. Martorii confirmă că între şoferul transportului ucigaş şi persoane necunoscute a existat un dialog permanent pe telefonul mobil, dar şi o condamnabilă reţinere a conducătorului auto în a dori să stingă incendiul.

      În cele ce urmează vom încerca să demontăm chiar şi existenţa forţei majore, vis major, în răspunderea contractuală, după care probabil s-au inspirat magistraţii Tribunalului Vrancea. Potrivit civiliştilor, evenimentul de forţă majoră presupune o împrejurare de fapt imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod obiectiv şi fără nici o culpă din partea debitorului executarea obligaţiei contractuale a acestuia. „În principiu, evenimentul de forţă majoră trebuie să aibă o origine exterioară, să provină din afara persoanei sau sferei de activitate a debitorului”(A se vedea Dicţionar de drept civil, pag 256, editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980). Până aici lucrurile sunt în regulă, numai că „Împrejurări legate de activitatea debitorului, ca de exemplu deraierea unui tren, explozia cauciucului unui autovehicul etc, deşi fortuite, nu sunt reţinute în practica judiciară şi arbitrală ca ca evenimente de forţă majoră a exonera cărăuşul de răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de transport”. Aşadar trebuie două condiţii prezente reciproc şi laolaltă, evenimentul să fie IMPREVIZIBIL în momentul încheierii contractului şi, în acelaşi timp, INEVITABIL, de neînlăturat sau de neînvins. „Aceste trăsături se apreciază in abstracto, în raport de posibilităţile de prevedere şi de acţiune a unei persoane care pune toată grija şi diligenţa în îndeplinirea obligaţiilor sale-bonus pater familias”(ibidem) În al doilea rând, imposibilitatea de executare care constituie situaţia de forţă majoră trebuie să fie ABSOLUTĂ, să existe faţă de orice altă persoană  care s-ar fi aflat în locul debitorului, (…)dacă debitorul s-a pus singur, prin propria sa culpă, în imposibilitatea de executare, dacă el nu a luat măsurile care ar fi putut duce la evitatarea Forţei majore, nu va putea fi exonerat de răspundere. Chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor pentru ca debitorul să fie exonerat, răspunde totuşi dacă a comis o culpă, fără de care evenimentul de forţă majoră nu s-ar fi produs ori n-ar fi împiedecat executarea obligaţiei sale”. Prevederi fireşti, de bun simţ, cu putere de lege!

      În lumina acestor constrângeri, putem concluziona fără drept de tăgadă că evenimentul produs la Mihăileşti a fost IMPREVIZIBIL, dar în nici un caz DE NEÎNLĂTURAT. Aşadar, sentinţa Tribunalului Vrancea nu poate fi motivată chiar dacă plecăm de la premisa că la Mihăileşti a a vut loc un eveniment de forţă majoră a fortiori, un casus minor, caz fortuit.  

DORIN IVAN